uneori, directia se poate schimba pornind de la cateva cuvinte. un adevar care cade ca o piatra in adanc, nascand cercuri peste cercuri. sau o explozie care inalta tot ceea ce mai ramane dupa ce tot ce era inutil a ars...
acesta e rapunsul...
printre mormanele de adevaruri si neadevaruri marunte, calatoresti in cautarea ei, si lupti in numele marii intrebari. acum nu o cunosti, si totusi e in tine, pentru ca o recunosti in clipa in care o auzi.
ti se pun intrebari fara numar, care te ajuta sa faci pasi pe drum.
care e marea intrebare? intrebarea aceea care numai ea te poate face sa raspunzi cu totul ?
13 comentarii:
Daca ma intrebi pe mine... Pentru ca tot vorbeam de intrebari... Intrebarea cea mare, la care as raspunde cu totul ar fi ceva asa : PENTRU CE ? Scopul pentru care am fost creati, scopul existentei noastre, scopul suferintei noastre, scopul binelui si raului pe acest Panant... Pantru ce exista toate astea, care este scopul lor ? Si...asta-i tot ? Exista ceva si...dupa ?
Does this make sense ? :D
Dacă vorbim despre întrebări, atunci pot spune că aceea care este pe un loc fruntaş în ceea ce mă priveşte ar fi "CUM?". "cÂND?" - contează mult mai puţin...
Draga mea,
Povesteam intre prieteni, la o cafea cu frisca - mai tii minte? :))) - cum a venit peste mine, pe niste culoare luungi, intr-o vreme gri, marea intrebare: "CINE SUNT EU?"
Acum stiu ca ea mereu lucreaza in mine. Mereu, alt raspuns... Ori acelasi, in forme diferite, caci inca vad forme :)))
Mugur :)
inca nu... ba da...
asa se petrece de obicei...
m-am gandit la asta dupa un exercitiu in care partenerul, dupa ce mi-a pus cateva intrebari m-a intrebat in final: ,,mai este vre-o intrebare pe care as putea sa ti-o pun ca sa intelegi mai bine situatia?"
iar in momentul acela in mintea mea a aparut spontan si intrebarea si raspunsul...
si mi-am dat seama ca imi doream ca cineva sa ma intrebe asta :)
Leo, asta ne pune in miscare, convingerea ca exista scop si sens, ca ceea ce facem conteaza...
ca actiunile noastre sunt importante si au putere...
iar indoiala ne face sa ne oprim cate un pic si sa constientizam... inainte de a continua sa ne cautam sensurile si sa ne construim scopurile....
Cristian,
asa cum acum, se vede minunat :)
Mikka,
probabil ca aceasta intrebare, pana in momentul in care chiar simtim ca suntem totul, de fiecare data cand ne-o punem, ne mai arata cate o fateta slefuita si stralucitoare....
Este un loc unde intrebari nu mai sunt. Este doar traire. Intr-o zi, o sa ajungi si tu acolo / aici.
Te astept cu ceai de menta si cozonac.
ooo, esti deja acolo ???
ma voi grabi, ca sa mai prind cozonacul...
Dileme, dileme ...existentiale, ca de asta suntem vii :)
Mi-a placut ce-a scris Mugur, deasemeni Mikka si foarte originalul Darael care m-a pus pe ganduri cateva minute...
Cred ca aflati in starea in care nu ne mai punem intrebari si doar traim suntem atinsi de lumina si mangaierea BINELUI. :)
Doamne ajuta !
Gabi,
eu personal sunt inca departe.
am perioade in care nu imi pun intrebari, dar acelea nu se petrec in zona cu ceai si cozonac.
ci doar im momentul in care vreau sa ies de acolo ... :))
si de aia intrebatile mi se par bune :)
orce intrebare are un raspuns,dar raspunsul duce la alta intrebare,la fel cum zice zicala"ca sa faci un lucru trebuie sa faci alte cateva lucruri inainte".....o zi in care nu-ti pui nici o intrebare e o zi linistita,chiar daca e furtuna afara..
da, Carol, da si ziua cu raspunsul, ce sarbatoare!
Trimiteți un comentariu