Despre libertate şi opusul ei. Lanţurile şi bolovanii ataşamentului.

O rezonanţă fugară, neintenţionată dar nenîntâmplătoare, te atinge într-un punct vulnerabil. O prinzi, şi în jurul acelui punct iniţial de ataşament începi să depui strat după strat de neîncredere şi speranţă, transformând vibraţia iniţială într-un focar febril de perturbări emoţionale şi mentale care îţi oferă o mare suferinţă şi o mare satisfacţie. Eliminând ,,perla” astfel fabricată timp de ani şi poate vieţi întregi nu rămâne un gol prea mare?
Ataşamentele sunt bolovani de care uneori ne folosim ca puncte de sprijin. Energia necesară pentru a răsturna un astfel de bolovan poate fi foarte mare; fiind legaţi de el riscăm să ne răsturnăm o dată cu el.
E posibil ca, o dată înlăturat, un bolovan să lase în urma lui un gol în care să se proptească un altul, de aceeaşi formă.
O grămadă de justificări, nu?