nu te intoarce!...
se-ntoarse incet, incercand sa zambeasca
si pietre cadeau langa zambetul lui
si crengi il loveau peste ochii de apa
ce ard catre verde, in cerul de apa sa creasca
dar ochii de apa
aluneca verzi si asteapta
ca iarba de apa
sa creasca prin ei
si setea se frange spre ochii de apa, spre cerul de apa, spre iarba de apa
si focul prin verde tresare scantei
ce cad langa apa, ca pietre de apa,
ce-o tulbura-n cercuri
de sete, de verde, de drum de seara si de temei.
pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
4 comentarii:
"dar ochii de apa
aluneca verzi si asteapta
ca iarba de apa
sa creasca prin ei" - sunt pur şi simplu fără cuvinte, este o delectare în versuri... O seară cât mai bună să ai, Ajnanina! Alunecarea ochilor verzi şi aşteptarea ierbii de apă care să crească prin ochii de apă... Ce frumos, ce imagine...
Cristi, tu fara cuvinte? niciodata!
o seara cat mai buna si tie!
Cat de curat, limpede, apa in cer si pe pamant, si-n ochi... cate oglindiri... Cata viata.
Si cat verde curat...
Musteste de limpede inima verde.
Gracias!
er o zi de inceput de vara, ca acum , pe malul Deltei, eu pandind pe firul apei si dizolvandu-ma in culoare, si o colega, alaturi, ghicind in carti :)
da, locul acel fremata de viata, era plin de o linste densa... si culmea e ca eu, in mod constient nu il vedeam, ca ma uitam doar in ochii verzi... pe care i-am uitat intre timp... :)
Trimiteți un comentariu