luni, 4 mai 2009

camera de asteptare a emotilor

sursa poza
ati privit un pahar cu apa minerala sau cava asemanator, in care bulele de gaz se formeaza, cresc si se deplaseaza la suprafata?
asa imi imaginez eu emotiile...
nu vad direct conexiunea de la declansator la aparitia lor, dar le simt cum cresc si isi fac loc treptat spre suprafata, pentru constientizare.
uneori se unesc si urca impreuna cu viteza mai mare. alteori se lipesc pentru un timp nedefinit de peretii paharului. atunci e ca si cum ar sta in camera de asteptare, cu cererea in mana, fara sa stie cand pot sa ajunga sa si-o exprime. unele dispar fara sa iti dai seama.
din cand in cand o mana ia paharul si il scutura putin, apoi il ridica si bea. simt efectul usor intepator, fara sa se ganseasca de unde. daca efectul e deranjant, mai scutura putin paharul. apoi se gandeste: era mai bine daca-mi luam apa plata...

11 comentarii:

Leo spunea...

Eu, de multe ori, agit sticla bine-bine inainte de a bea apa cu bulbuci.
De cate ori mi se intampla ca bulele sa mi se lipeasca de peretii paharului, imi spun in gand : "Fara minteee...!" sau "Tu ramai la toate rece !", si se dezlipesc. Apa devine cat de poate de plata...
Frumoasa metafora !

Anonim spunea...

Liliana Va Transmite Putere De Munca Si Spor in activitate , Frumos Blog , Sa fii mereu Fericita.

ajnanina spunea...

Leo,
da, fara minte, cu inima :)
un pahar cu apa plata in santatea ta!

ajnanina spunea...

Liliana
draga mea, multumesc pentru gandurile bune si te astept pe aici cand vrei tu, cu mult drag :)

gabi spunea...

Janine,
de ce nu incerci apa proaspata de izvor ? Chiar daca nu are bule, are "VIATA".

Mugur ai continuat genial povestea Janinei :) desi poate ca ea a vrut sa sugereze cu totul altceva.
:) Pup, dragilor.

ajnanina spunea...

Mugur,
in cinstea ta, un pahar cu apa minerale din aceeasi sticla... :)

ajnanina spunea...

Gabi,
da, apa de izvor e cea dorita. doar ca e rara, pretioasa si viata din ea ma face sa ezit.
... si da, genialul de Mugur, maestru al raportului cum e, a zis exact ceea ce :)
si mi-a atras atentia asupra a ceea ce eu nu :))

gabi spunea...

:)
Bun asa :))

Mikka spunea...

Mie imi place sampania. Bulele aromate, piscand usor, ca sa imi arate ca sunt treaza in vis... Emotiile care imi dau forta, caci sunt motoare - e-motion - da' eu sunt pilotul...
"ca si cum ar sta in camera de asteptare, cu cererea in mana, fara sa stie cand pot sa ajunga sa si-o exprime." La mine e urechea plecata si e inima deschisa. Le dau rapid ok-ul...
Uneori ma pierd in vartejul lor. Dar tot mai des ma vad in corabie, cu carma in mana si cu echipaj priceput la panze. Incet-incet, m-au invatat despre mine, despre viata.
Vorba lui Mugur, mai vrem uneori o noua sticla. Iar sampania e mare vrajitoare... Vezi chiar bule si acolo unde nu mai sunt :))))

ajnanina spunea...

Mikka, eu invat repede, acum beau apa minerala :)
in care mi-am mai pus si ce va efervescent, asa, de placerea de a vedea mai multe bule...

si sunt taaare curioasa cum voi simti si sampania...
deoarece convingerile mele (nu stiu cat de stimulatoare sa ulimitatoare in cazul asta) imi spun ceva gen sampanie = sarbatoare, abia astept sa mai termin ceva de lucru ca sa mai pun de-un chef... fie el si virtual, cum a fost in 3 martie... :)

Kami spunea...

Suuuperba postarea!!!! Imi place la nebunie sa ma imaginez ca un pahar cu apa in care emotiile sunt bule de aer... ce-i drept mie imi place mai plata... si daca tot trebuie sa aiba bule sa fie mari si consistente :)