sursa pozaaseara am fost la un workshop despre emotii. s-a numit casa emotiilor, si m-a atras ideea asta. de obicei, emotiile ne locuiesc intr-un mod destul de dezordonat, si ies sau intra din casa trantind usile, apoi bat campii, dealurile, muntii, in timp ce la usile si ferestrele noastre bate vantul.
unele stau, pedepsite, pe dupa usi si tot asteapta sa le vedem si sa le chemam inapoi. timp in care noi suntem multumiti ca am scapat de ele.
le-am chemat acasa pe cele mai putin iubite si ne-am bucurat de intoarcerea fiicelor noastre risipitoare. ele au zburat ca niste pasari pe cerul sufletului, inapoi spre casa si, dupa cum zicea cel care a condus workshopul, ,,nicicand o pasare nu a ranit cerul".
in meditatia de incheiere le-am admirat zborul de seara si aterizarea lina, le-am privit cum isi cauta locul, isi scutura penele si aluneca in somn. stiu ca dimineata isi vor lua din nou zborul, iar eu, ca sa fac viata mai placuta in marea lor casa nu trebuie sa le alung pe cele mai galagioase sau pe cele bolnave sau ranite, ci e suficient sa fac curat in lipsa lor.
9 comentarii:
din nou, vad abia dupa ce, cum se leaga lucrurile... :)
de casa pentru emotii aveam nevoie dupa ce le-am tinut acum cateva zile in sala de asteptare (cateva posturi mai jos)...
porumbeii din meditatie erau ai lui Gabi, soli ai iertarii...
iar casa merita construita dupa modelul casei de pe deal, asa cum are Mikka...
truda din ultima vreme a lui Darael ma va inspira in curatenia generala...
dupa care voi pune pe pereti cateva tablouri de la Mugur... sau macar niste stereograme...
multumesc, dragilor :)
Eiii, vezi, ce frumos este Jocul?
Superb si altarul de care povesteai in gradina, la mine.
"Niciand o pasare nu a ranit cerul" Minunat!
Zborul lor le transforma in bucurii.
Uneori, ca sa le dai linstea pe care si-o doresc, in casa ta, pe seara, poti sa le canti.... Vor adormi legante de vise magice. Ori sa le spui povesti, draga Zana a Povestilor. Tu stii!
Hmmm... Emoţiile. Ne tulbură, ne răvăşesc, ne poartă pe culmi nebănuite, ne plimbă dintr-un loc în altul şi dintr-o stare în alta... Le pipăim cu sufletul, le gustăm cu ochii, le îngrijim atunci când avem senzaţia că vor să ne părăsească. Trăim prin intermediul emoţiilor, asta este evident...
Mikka, da, Jocul e mai presus de imaginatie si de joaca emotiilor.
am sa le cant, am sa le spun povesti si, dupa ce ma inveti am sa le si dansez :))
Cristi, da, ele sunt cele mai mari filtre prin care ne mediem leagatura cu realitatea...
sunt porti, dar si paznici. cer vama serioasa pana cand le inveti limba si le intelegi cerintele.
dupa aceea iti devin prieteni...
Sper sa gasesti alt model pentru curatenie.
Nu de alta, dar si bruma de incredere, ultima sclipire a increderii mele in oameni a disparut dupa aceasta perioada... din nefericire, viata a considerat ca nu mai am nevoie de asa ceva si mi-a daruit un nenea care de 7 zile ma tortureaza cu faianta intr-o baie de 3 / 1,3 m.
Pe bune, in veac nu voi mai apela la meseriasi. Tot ce va fi de facut voi face eu. Bine sau rau, nu va conta.
Dar e si un motiv de a rade cu voiosie: chiar daca stiu sa vindec hepatite, infectii hiv diabet insulinodependent si inca vreo 2-3 boli "incurabile", eu nu ma ocup de asa ceva. Stau cocotat pe scara si dau cu trafaletul :)))
(NU intreba - luna viitoare cred ca voi inchide cabinetul medical si am sa imi ard diploma de medic; societatea romaneasca NU merita sa fie vindecata !)
Darael
nu intreb...
si sper sa te razgandesti.
poate societatea nu merita, oamenii da.
Cand ai sa gasesti un om care merita si care e bolnav, spune-mi si am sa il ajut. Pentru tine !
Dar nu uita !
Acel "merita" inseamna mai mult decat iti imaginezi.
Inseamna ca tu sa mori pentru ca el sa traiasca. E singura modalitate de a vindeca pe cineva.
Eu asa ajut oamenii sa se vindece. Alta modalitate nu cunosc.
Gandeste-te la acest aspect si ai sa vezi ca nu e usor sa spui ca cineva "merita".
nu mi se pare obligatoriu acest schimb de vieti. cantitatea de viata din Univers nu e finita.
nu eu hotarasc cine merita; cine merita sa fie vindecat de mana ta, ajunge singur la tine.
trec si eu vara sata prin Timisoara, n-am nici o boala serioasa, da inventez eu ceva :)))
Trimiteți un comentariu