marți, 7 aprilie 2009

m-as supara si n-am pe cine :))

Intenţiile pozitive din spatele reproşurilor.

Când îţi reproşez că...., de fapt vreau să spun că aş dori...

Decojite de ton şi de proiecţie, reproşurile sunt modalităţile prin care ne afirmăm dorinţele în mod brut – dorinţe necoapte, aruncate în celălalt. Noi nu ne dăm seama de puterea loviturii, celălalt nu vede potenţialul fructului.
Atunci, el/ea îl aruncă înapoi, cu un minimum de prelucrare (l-a ridicat de pe jos şi l-a şters de praf), însoţit de propria dorinţă.
Potenţialul de a le realiza se epuizează rapid; ultimele picături de energie le folosim pentru a ne îngriji rănile proaspete, surse de viitoare reproşuri.

Afirmându-ne dorinţele ne afirmăm capacitatea sau incapacitatea de a ne construi propriul univers. Reproşându-i celuilalt neândeplinirea lor, il facem vinovat de incongruenţele noastre şi îl legăm de noi cu lanţul vinovăţiei, pentru a ne rămâne alături într-un univers imperfect, generator al unei nefericiri suportabile.

P.S.: şi încă ceva – dacă chiar crezi că ai nevoie de celălalt pentru a-ţi coace fructele, aruncă în el/ea cu flori (ispite, provocări – nu multe, ca să-ţi mai rămână şi de polenizat ); iar dacă îţi dai seama că eşti cel mai bun constructor, după ce ţi-ai umplut universul propriu cu fructe coapte, poţi face din el orice – livadă, muzeu, şcoală, templu, altar, piaţă , filosofie, teorie, sistem – cu condiţia să îţi fixezi graniţele şi preţurile înainte de a deschide poarta.

... şi dacă ţi se pare că am deviat de la subiect, e numai vina ta!!!!

15 comentarii:

gabi spunea...

Bravo Janine,
extrem de real :)

Si acum, in spirit de gluma:
pisica isi arata afectiunea atunci cand te izbeste cu capul, iar daca vrea atentie mai multa atunci miorlaie indelung :)

ajnanina spunea...

e real :)
draga de pisica...
pe ea o primesc oricand... am inca multe de invatat de la ea...
deocamdata trantesc si eu in jur cu ce apuc pana invat cum sa miorlai ... :)

Cristian Lisandru spunea...

Şi eu cred că atunci când facem reproşuri lăsăm să iasă la lumină un colţişor din ceea ce am dori să ne parvină de la partener.

ajnanina spunea...

Cristi...
da, si daca ne-am putea atunci opri sa constientizam si sa spunem frumos mai departe :))

Kami spunea...

:))) genial ultimul rand, ca de altfel intreaga postare. Buuun acum ca sa fiu total sincera eu am o problema cu exprimarea dorintelor, nu stiu de unde am eu ideea ca ceilalti ar trebui sa fie telepati :)))
EU pur si simplu nu cer... nici macar salariul... ce sa mai vb de alte lucruri. Am mai invatat eu pe ici pe colo dar mai e mult de munca.
Si pentru ca nu imi place sa invinuiesc iau toata responsabilitatea eu pe umerii mei ceea ce nu e tocmai ok.

Hmmm, ce mi-ai facut Jane...am ajuns sa ma confesez in public?! :)))

P.S. Oh damn! Stiu de unde mi se trage! ajnanina esti geniala!!!! Chiar acum am realizat. omg >.<
Thousand kisses for the princess and 1 million for the angel ^-^

ajnanina spunea...

Kami
daca vrei sa stai in fatza oglinzii si sa o numesti geniala, e ok.... :)

oamenii care nu sunt telepati, pur si simplu nu au trecut pe acolo. a mers fiecare pe calea lui... in momentul intalnirii deja suntem experti cu totii in de toate :))

p.s. nu e nevoie sa invinuiesti. dar poate ca e nevoie sa zici. d eunde sa stie, saracii de ei ca tie iti trebuie ? chiar si salariul ... :)))

Kami spunea...

Si cat de bine este cand spui ceea ce iti doresti fara sa fi atasat de realizarea dorintei... parca o piatra ti se ridica de pe suflet, in sfarsit poti sa respiri fara a fi sugrumat de lucruri nespuse. Poti sa fi tu :)

ajnanina spunea...

usor de zis, greu de ... zis :))
ideea e de a ne detasa de rezultatele indeplinirii dorintei, nu de indeplinirea ei ca proces :)

Mikka spunea...

"ideea e de a ne detasa de rezultatele indeplinirii dorintei, nu de indeplinirea ei ca proces"
Asta-i Mushotoku, Jeanine! Mushotoku!
Detasarea de roadele actiunilor tale.

Sunt in visare inalta, asa ca m-am invartit in jurul postarii, scrisa dealtfel foarte bine si placut mie, pana am ajuns aici:

La Curs in Miracole.
Esenta lui, primele trei fraze:

Nimic din ce este real nu poate fi agresat.
Nimic din ce nu este real nu exista.
Intru aceasta sta pacea lui Dumnezeu.


Ei? Ei?
Crezi ca ajuta in viata de zi cu zi? Pot spune cu mana pe inima ca da... Dar nu chiar "din prima". Insa odata gustata, starea de implinit si impacat e de neuitat. Si cere mereu sa o atingi, chiar sa o intreci pe "'a din prima"...

ajnanina spunea...

acum dorm, asa ca nu stiu daca exist sau nu...
dar cand ma trezesc am uneori senzatia...

Adrian spunea...

mereu ne suparam cand nu ne iese ceva si de mai multe ori poate dam vina pe cei dragi, pe cei de langa noi si asta nu e un lucru bun

Leo spunea...

Am citit si comentariul lui Kami si m-am regasit in cuvintele ei : nu cer, iar, cand trebuie sa cer, imi construiesc in minte planuri si strategii complexe. Reprosuri ? Mi se fac si le urasc, cum am spus in repetate randuri. Le urasc atat de mult, incat nu fac.
Mai rumegam, mai vedem... :D

ajnanina spunea...

Adrian,
nu e un lucru bun nici sa dam vina pe altul, nici s-o pastram la noi...
o putem da la o parte si sa-l luam in brate pe celalalt...

Leo,
nici in gand?
atunci probabil ca ai multe de spus, material de o carte :)

Leo spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Leo spunea...

Ba cred ca in gand spun mai multe decat ar trebui, cateodata, si asta pentru ca acolo nu exista cenzura.
Material de carte ? Ar fi cateva pagini, mai am de trait, de vazut si de...primit reprosuri ! :)))