luni, 6 aprilie 2009

limitele puterii mele de a iubi :)

daca ma intreaba cineva, am raspunsul destul de aproape; cred ca orice fiinta merita si poate fi iubita.
cu toate astea... desi iubesc multi oameni si majoritatea animalelor ceva ma opreste in fatza unui gandac de bucatarie. si el o fiinta. care ar trebui sa intre in definitia de mai sus. si totusi nu.
el ma ajut sa inteleg diferenta intre potential si real.
am stat aseara sa ne pandim reciproc. fara intentii criminale de nici o parte. si totusi, el voia sa treaca mai departe iar eu voiam sa-l inlatur de pe teritoriul meu.
a parasit singur teritoriul. sper.

21 de comentarii:

Mugur spunea...

Minunata intamplarea. Ajanina! Cateodata chiar intamplarile aparent nesemnficative pot produce o revelatie precum cea care ne face sa intelegem diferenta dintre potential si real. Eu unul as fi fost mai nerabdator cu gandacul si l-as fi ajutat sa ajunga usor si repede in gradina din fata geamului :)

ajnanina spunea...

am avut intentia asta, dar el a fost mai rapid :)
oricu, gradina din fatza geamului meu e cu 8 etaje mai jos :)
dar stiu ca structura lui rezista...
daca il mai vad deseara, am un borcan la indemana sa il prind :)

Mikka spunea...

Hiiii... si eu o sa iau, in fine, aparatul foto, sa pozez "infruntarea"... Oare lor li se increteste nasul cand sunt incordati??? :))))

Darael spunea...

Iubirea nu impiedica pe cel care Iubeste sa faca ce trebuie.

Chiar si sa ucida daca e necesar.
Ups. E ceva neobisnuit in afirmatia mea ? Da, este ceva diferit de ceea ce ai auzit pana acum.

Gandeste-te la un leu in savana.
Un leu care omoara o antilopa.
De ce crezi ca leul e lipsit de Iubire ?

Deloc.
Leul Iubeste. Iubeste pur si simplu. Iar Iubirea lui e adevarata.
Cu toate acestea, el omoara antilopa. Si o papa. Pentru ca asa e scris.
Secret: si antilopa Iubeste leul. Chiar daca e de neinteles pentru noi acest lucru. Pentru ca noi nu Traim. Noi gandim. E ceva total diferit.

Cata diferenta intre un leu si oamenii care se omoara intre ei. Cata ura au oamenii in ei cand omoara.....

Obs de final: pe vremuri, cand oamenii ucideau sa manance, faceau acest gest cu respect. "Pomana" e un asemenea gest de multumire pentru darul animalului respectiv.
Dar cati mai stiu semnificatiile acestor gesturi ancestrale ?

Revenind la gandac.
Poti sa faci ORICE cu el. Daca vei fi atenta la TINE, ce simti, ce traiesti, ai sa inveti multe din intalnirea voastra.

Darael spunea...

@ nu, nu li se increteste nasul. Doar dau marunt din picioare, sa stii ;;)

ajnanina spunea...

Mikka
nu, ca n-au nas, da le vibreaza antenele :)

ajnanina spunea...

Darael
dacal-as fi ucis, ma tem ca as fi facut-o fara iubire...
mi-am pierdut puritatea de animal :)
dar nu mi-ar fi folosit la nimic.
nu-mi aparam viata si nici nu voiam sa-l mananc :))

Mikka spunea...

Asa e, Darael... Si Inka, si navajo, si maorii si dacii nostri, si altii de acum. Cand vaneaza trimit recunostinta spiritului animalului ucis.
Si viata insasi e manifestare a Iubirii.

Mai, o sa ma uit la picioruse :)))

Imi amintesc o istorie a mea, de mai demult: Aveam in baie, in coltul de sus dreata, un paianjen cu picioare maaaari-mari. Parca era doar picioare si corpul ca o punga mai grasana in partea de jos. Eu cu paianjenii avem un aranjament: ne ocolim reciproc... Da' ata statea acolo si nu misca. Eu stiu ca ei stiu, adica simt cand vii spre ei. Asta nici pomeneala sa miste. Ceva zicea "Can't touch this"...

L-am lasat acolo si am inchis usa.
A doua zi, paianjenul meu... Era mic-mic, doar picioarele ramasesera la fel. Si in locul ala, in colt, ca o papapdie, puf cu multe-multe puncte negre: Pui de paianjen! Ala "ale meu" era mamica!
Am lasat puful acolo o zi, pe urma am luat cu un servetel puf cu mama cu tot si l-am dat de partea cealalata a geamului, unde e un perete de balcon, in care da holul blocului. Asa cum am convenit initial, ei au stat in lumea lor, eu in a mea... Si m-am bucurat ca am prins semnalul de "mamica"...
Din pacate, nu-s tot timpul "pe faza".

Cristian Lisandru spunea...

Totul este bine când se termină cu bine. Poveste de viaţă cu tâlc. Putem lăsa că treacă mai departe chiar şi ceea ce nu iubim. Chiar şi ceea ce ne provoacă silă. Nu trebuie să apăsăm cu piciorul şi să distrugem.

ajnanina spunea...

am ajuns acasa si am apris prudent lumina, uitandu-ma dupa mustatile lui... nu-i... inca :)

gabi spunea...

Hmmm...ce adulmecare...
sper ca nu a fost reciproc ? :)
as vrea sa cred ca el nu te pandea pe tine sa apuce sa infulece de fapt urmele de care avea nevoie sa supravietuiasca :)
Fara fobii dragilor. Gandacii sunt doar gandaci si atat :)

ajnanina spunea...

Gabi, nu stiu :)
azi nu l-am mai vazut, imi place sa cred ca a plecat.
n-am nici o fobie fatza de el... cel putin cand circula singur...
sper sa mu-l vad cu prietenii si rudele...

gabi spunea...

:)))
foarte tareee...
;)

Kami spunea...

Ei dragi mei uite cate discutii poate starni un gandac. Sunt sigura ca daca ar stii ar fi foarte mandru de el, ar putea chiar sa ravneasca la pozitia "Gigi Gandacul de bucatarie" :)))

In ultima vreme nu am mai avut intalniri de gradul 3 cu colocatarii de la mai toate blocurile... am vazut unul mic pe la un prieten , dar cum nu era la mine in patrimoniu nu m-am socat si nu am simtit nevoia sa iau masuri :)

Frumos comentariul lui Darael si sunt perfect de accord cu tot ce spune.

Uneori lucruri ce par crude pot fi facute din sau cu iubire...

P.S. Multumesc pt online coaching-ul de aseara. Mi-a mers la suflet! :)

ajnanina spunea...

da, Kami...
te iubesc si vreau sa te mananc :))

Carol spunea...

inteleg ca,gandacul il accepti asa si asa ,dar purecii ce faci cu ei daca te viziteaza,te inchizi ca o tara comunista,retragi ambasada ta din tara lor.....sau platesti asasini sai lichideze...uite la ce am ajuns sa meditam...

ajnanina spunea...

daca ma uit la poza ta de pisica, mi se pare firesc sa iti pui problema... :))
offf, cred ca nici nu m-am gandit la ei cand m-am dat asa de iubitoare...

Adrian spunea...

desigur odata cu iubirea apare mila

Leo spunea...

Constat ca limitele tale in ceea ce priveste iubirea sunt foarte mici.
Eu l-as fi lipid de mult, cred, de talpa papucului, cu exclamarea : "Beeeeee....!"
Saracu' ! Sper sa nu ma reincarnez, intr-o viata viitoare, in gandac de bacatarie.

ajnanina spunea...

Leo :)
poate in fluture :)

Leo spunea...

Ajnanina, ai influenta asupra vietilor urmatoare ? Bine-ar fi, asa as avea siguranta ca voi fi un fluture.