luni, 27 aprilie 2009

mi-e dor deja

nu stiam cum sunt adolescentii cand asteapta concertul vre-unui idol al caruit turneu va poposi si in orasul lor... dar iata, am trecut si eu, la o varsta mai inaintata prin asta...
in week-end am cunoscut un om pe care doream de vre-o cativa ani sa-l vad in carne si oase.
am invatat ca din abecedar tehnici dezvoltate de el. abordari simple si geniale. cumva, din punctul meu de vedere, mai grozave ca altele. din ale altora, nu. ma rog, chestie de preferinte si rezonanata :)
apoi, i-am citit o parte din carti. intr-una m-a fascinat povestind despre cum si-a vindecat mama de cancer, in cateva zile de lungi discutii in care femeia suferinda si-a modificat sistemul de convingeri despre ea insasi si despre relatia cu ceilalati, despre sanatate si boala, viata si moarte. si a mai trait multi ani dupa aceea.
ma asteptam sa vad un om a carui putere personala sa darame muntii.
am vazut un om a carui blandete si gratie cladea incredere si crestea zambete.
ma asteptam sa aflu tenici noi, de o subtilitate care sa ma depaseasca. am constatat cu surprindere (si recunostinta fatza de mentorul meu in de-astea) ca toate tehnicile prezentate imi erau cunoscute. si cu toate astea nu m-am plictisit nici o clipa si l-am ascultat fermecata pana la sfarsit.
in prezenta lui totul parea simplu. sper sa ramana asa si in continuare, aici si acum, in afara campului pe care l-a construit atunci acolo.

5 comentarii:

Leo spunea...

M-ai facut curioasa, prea vorbesti frumos de experienta ta. A sa citesc si eu cate ceva, o sa incep cu "Beliefs Pathways to Health and Well Being". :)

ajnanina spunea...

da, da, e cea care mi-a placut si mie cel mai mult...
si care mi-a dat cel mai mult de gandit :)

Leo spunea...

Super ! Am intuitie buna ! :D

gabi spunea...

Janine,
"ma asteptam sa vad un om a carui putere personala sa darame muntii.
am vazut un om a carui blandete si gratie cladea incredere si crestea zambete."

De ce nu ma mira ? Fiindca marii duhovnici, marii maestri, asa arata :) Ei n-au fetze impenetrabile si gesturi brutale.

Ma bucur tare mult pentru ceea ce ai trait si as vrea sa marturisesc celorlalti ca exista un timp anume in viata fiecaruia in care toate aceste intamplari devin firesti, placute sau necesare.
Stiu ca in urma cu cativa ani as fi considerat toate astea drept niste "aiureli" sau pierdere de timp. Cred ca e nevoie de o pregatire personala (nu neaparat o scolarizare in acest sens) care sa ne ajute in relevarea importantei folosirii propriilor energii.
Abia astept sa povestim mai mult ;)

ajnanina spunea...

Gabi, cu drag... de povesti oricand...