Plutea prin aer umbra lui AdamŞi merele mă ispiteau din iarbă
Şi-n clipa când din primul măr muşcam
Cu visele prin frunze stând să fiarbă
Cu teama-n fiecare măr rostogolit
Că-i ultimul, că-s ultima făptură vie
La Dumnezeu şi diavol mă rugam
O, fie numai încă unul, numai fie !
Un şarpe mic, uscat şi obosit
Se legăna aiurea pe un ram
Iar merele luceau mai stins în asfinţit
Când eu, mai disperată, culegeam
Crengi, frunze, iarbă, mere tot mai rar
Uitând de raiul de care mă îndepărtam.
10 comentarii:
WoW! E o capodopera! Vorbesc foarte, foarte serios! Poate nu sunt eu critic de arta, dar este o poezie incredibil de frumoasa si de profunda!
Este exact pe stilul meu, plina de simboluri :)
Acum mi-e o pofta teribile de mereeeee! Atat la propriu cat si la figurat.
in pomul din poza e unul singur, mititel... te incumeti :)) ?
daca ai fi fost critic de arta, sau macar psihanalist, nu m-as fi incumetat sa o postez aici in lipsa de inspiratie proaspata :)))
In fata singurului mar ramas pe ram, ma lupt cu ispitele, doua:
una bruna, care imi zice:"ia-l!acuma! ia-l cat mai este!"
una blonda, care imi zice"lasa-l! sa mai ramana unul macar!"
Si asa,intre ele, exact ca-n "Amiaza maura" a lui Caragiale, "ca tigru-ntre doua tigrese rivale", pierd timpul, rostogolit pe ierburi, si las raiul sa creasca, pana ma va cuprinde iar si pe mine, ramasa "stana de piatra" in fata singurului mar... :))
Mikka, o varianta relativ ecologica e sa mananci marul (asigurandu-ti succesul sezonului) si sa plantezi semintele... :))
eu l-am lasat pe ram si am plecat... din rai...
si regret :) nu atat marul, cat plecarea, nu m-am priceput ... :)
Hmmm... buna varianta, nu m-am gandit :)) Din singur mar sa facem o livada...
Desi cred ca pomicultorii folosesc lastari si nici n-au nevoie de seminte :)) Da' in poezie asa e, cu seminte... :))
Raiul... il facem noi la loc... la locul nostru, "care este"... Si o sa ne cada in poala multe mere. Uite-asa!
buun...
pe care sa le mancam in Gradina...
ochi in ochi, razand :))
triumful Creatiei, bucuria si abundenta :)
da, e usor cu atatia pomi infloriti in jur, e absurda ideea unui singur mar :)
Ma incumet dara! Apoi ce crezi ca mi's lasa... :D La mai me(a)re! Si sa ne fie cu noroc!!!
^-^
O mai mult decât plăcută surpriză literară... Felicitări, Ajnanina...
Kami, sa fie1 multe si gustoase :)
Cristi, eul meu mai vechi care a scris iti multumeste... in ultimii ani n-am mai avut inspiratie... decat pentru povesti :)
da mi-am amintit brusc, vazand pomii astia plini de flori... gradina de demult...
...dar sufletul nu poate fi parcurs intr-o clipa.
Trimiteți un comentariu