peisaje olfactive

aproape o leapsa... inspirata :))) din mai multe locuri (si expirata aici): dintr-un post al Klarei care indemna la descrierea unor mirosuri ce pot sa fie puse in cuvinte, din altul al lui Cristian Lisandru in care ne vorbea despre simturi si modul in care le rasfata, si dintr-un comentariu al lui Ioan care ne povestea despre cainele sau... cum miroase el totul in jur... eventual pe Lisa daca ar fi intalnit-o :))

vreau sa-mi amintesc acum despre cateva mirosuri... si sa vad daca le pot traduce in cuvinte...

un miros din copilarie, si pe care il intalnesc rar acum e cel de cauciuc. si nu orice fel de cauciuc, ci acela de minge noua, albastra, mica. o minge cu care ma jucam o vreme intai in casa, pentru ca afara si-ar fi pierdut mirosul. cred ca imi placea sa o miros mai mult decat sa alerg dupa ea, pentru joaca aveam altele, mai mari si mai lucioase.

un miros din adolescenta, dintr-o plimbare in parcul din spatele liceului. ploaie, tufe de iasomie. iasomie in maini si in par cand am intrat la ora, ora de chimie pe care o tinea un prof care imi placea. mirosul acele ploi privita de pe fereastra, cu un ochi la tabla si unul afara. la examen la bac am avut un subiect din acea lectie. scriindu-l am retrait intens mirosurile de iasomie, ploaie, creta, chimie, om drag.

pe malul marii, soare, vant. mirosul puternic de alge si sare, cu o aroma de pepene galben. mancam pepene galben folosind scoici pe post de cutit sau lingurita, pentru ca astfel de obiecte ar fi parut grotesti daca erau folosite de oameni fara haine pe ei...

miros de ceara fierbinte. in egala masura miroase a suflet si a trup. mirosul lumanarilor si mirosul cabinetului de cosmetica unde sunt rasfatata...

mirosul unui coridor unde mi-am retrait si rescris trecutul, unde am pasit in sus si in jos pe linia timpului, a unei canapele pe care mi-am trait revelatii si renasteri, operatii pe minte si fracturi de convingeri... un loc de putere... candva...

si mirosul unui obraz ud de pe care culeg ploaia cu propriile mele gene.