vineri, 20 martie 2009

calatorie misterioasa


mi-a zambit si l-am urmat. stiu ca el isi tine respiratia un sfert de ora, iar eu doar un minut, dar cred ca ma va astepta, atunci cand, din minut in minut ma voi intoarce la suprafata.
nu e nevoie sa coboram prea adanc. si lui ii place sa vada lumina deasupra apei.
o sa ma invete despre comunicarea fara cuvinte si despre sunet. da, in acelasi timp. eu ce l-as putea invata?

25 de comentarii:

Madalina spunea...

Cred ca va observa dorinta de a-i fi alaturi si atunci va iesi cu tine la suprafata la fiecare minut.Te va invata sa iti ti respiratia mai mult, iar el va invata sa iasa la suprafata mai des.Ve-ti invata amandoi ca prietenia voastra este posibila la mijlocul fortelor dintre voi.

ajnanina spunea...

Mada
da, delfinul e in mintea mea un simbol al prieteniei si libertatii.
mi-ai adus aminte ca mi-e dor de mare :)

Madalina spunea...

Va provoc atunci sa depunem un efort placut de a ajunge la mijlocul fortelor dintre noi. Depun un efort sustinut sa ajung maine in Herastrau, sper sa reusesc...:)

Cristian Lisandru spunea...

Ar fi extraordinar dacă am reuşi să-i înţelegem pe delfini şi să putem comunica la modul concret cu ei... Chiar, întrebarea ta este esenţială: Noi i-am putea învăţa ceva pe delfini? Poate să îşi fure unul altuia căciula sau să devină ipocriţi... Poate că ar fi mai bine să rămână totul aşa cum este...

Anonim spunea...

Citind atent gandurile tale ma simt intr-un fel de impas mental pentru ca delfinul tau:
- e intr-o alta lume decat cea in care traiesti tu
- nu ai siguranta ca te asteapta atunci cand mergi sa iei aer
- ca sa ai parte de prezenta lui trebuie sa renunti la a trai in mediul tau
- face totusi "efortul" motivat declarativ de propria-i "placere de a vedea lumina" si sta cu tine aproape de suprafata
- iti creaza sentimentul ca tu nu stii ce-i poti oferii
...DAR EL E SIMBOLUL LIBERTATII SI AL PRIETENIEI ???
Hmmmmm !!!???

din dragoste de viata

Mugur spunea...

Se produc metamorfoze (metEMOrfoze :) dintre cele mai neasteptate intre noi si delfini :) Pe mine ma fascineaza cat de prietenosi pot fi cu oamenii si am tot citit despre intamplari in care naufragiati au fost salvati de delfini. Nu stiu cat e mit si cat e realitate in povestirile astea, dar eu cred in ele :)

Mugur spunea...

Maddy, maine o sa fim ceva mai terestri desi si in Herastrau sunt delfini :)

gabi spunea...

Mie mi-a placut mult alegoria ta :)
Si nu cunosc specie de mamifer marin mai inteligent decat delfinul :)
Delfin este si un titlu feudal purtat de unii conti din Franta.
In Romania am tinut delfinii in oarecare captivitate fiindca de fapt ei traiesc in grupuri compacte in mari.
Este fascinanta asocierea prieteniei dintre un terestru si un "acvatic" jucaus, prietenos si inteligent :)
Enjoy !

ajnanina spunea...

Crstian...
asa e , din fericire inca ii admiram suficient cat sa nu ne dorim sa ii domesticim...

ajnanina spunea...

Mugur
pentru mine cel mai important e cheful lor de joaca... si capacitatea lor empatica...
si eu am citit si imi place sa cred... fara a cerceta...

ajnanina spunea...

Gabi
intotdeauna e fascinanta asocierea temporara dintre fiinte inteligente care traiesc in doua medii diferite... si fac eforturi de comunicare...

ajnanina spunea...

Anonim, multumesc pentru gandurile tale

de, e intr-o alta lume, o lume in care eu am partial acces. el intr-a mea, nu.
nu am siguranta ca ma asteapta. daca va pleca, voi ramane fericita pentru clipele de pana atunci (si daca imi vine sa plang de dor, voi veni pe umarul tau virtual... :))
nu voi renunta la a trai in mediul meu, ci voi invata de la el cum e cu revenirea in apa. el e mamifer ca si mine, are, ca si mine nevoie de aer... si a invatat multe pentru a se readapta la apa. nu imi doresc atat de mult, dar ceva in plus, da :)
sim la naiba, stiu ca nu e pentru toata viata, dar e o experienta la care, daca as renunta, as regreta toata viata.

p.s. tot ce am scris aici e fictiv. nici macar nu stiu sa inot.

Anonim spunea...

...E cu atat mai interesant cu cat "delfinul" tau traieste intr-un mediu facut din aceeasi substanta ca lacrimile tale de dor.

Semnez: rechinul tupeist si indragostit de viata care o sa-l caute pe delfin si o sa-i spuna badaraneste tot ce tu nu ai curajul sa-i spui. Si daca nu raspunde cum trebuie o sa-l fugaresc pe uscat ca sa-i spui tu intr-o alta forma - fara cuvinte :-)

Kami spunea...

Da-mi voie sa plutesc alaturi de aceasta faptura minunata si sa ma las purtata de cantecul valurilor...
... fara cuvinte...

Multumesc pentru stare ajnanina!

ajnanina spunea...

of, anonimule, imi amintesti de prima tinerete :)))

tre sa vorbim, cred ca proiectiile fiecaruia (cu conexiunile intre literal si inferential) or sa ne distreze pe amandoi :)

ajnanina spunea...

Kami...
in continuare, dupa modelul din ,,Le Grand Bleu", in oglinda...

gabi spunea...

Copii,
nu va mai tachinati si glasuiti sincer despre sentimentele voastre :)

Anonimul e gelos/geloasa :P
Spune draga/dragule cu ce ti-am gresit ... ???

Afla despre noi ca suntem filozofi din aia care avem nevoie de revelatii :)

Sincer, anonimule, nu e deontologic ce faci :P Lasa nume si adresa ca sa te "pipaim" si noi pe la glandele tale sensibile :)

ajnanina spunea...

Gabi,
anonimul ma iubeste ca un frate mai mare :)
si ma mai trage din cand in cand de maneca atunci cand ma comport ca si cum as avea juma din varsta pe care o am :)

aici grija care mi-o poarta ma face fericita tocmai pentru ca sunt in siguranta :)

gabi spunea...

Oooo...
super sentiment !
ma inclin !

Anonim spunea...

Draga Gabi si frumoase fiinte de pe blogul Janinei, va rog sa-mi permiteti sa raman un (semi)anonim.
Atunci cand am scris prima data pe blogul cuiva am stat pentru multe minute sa ma gandesc cum sa ma semnez si mi-am dat seama, in final, ca nu semnasem corect. Nu ma simteam bine si nu stiam de ce. Era ca si cum puneam semnatura pe ceva ce nu era al meu.
Nici acum nu stiu daca ceea ce va scriu e creatia mea sau sunt gandurile voastre si ale Janinei exprimate prin degetele mele. Fiind anonim imi pot imagina ca sunteti parti dintr-un mine colectiv si sa va multumesc pentru contributia la ceea ce gandesc si simt.

din dragoste de viata

Bogdan Toth - psiholog cu specializare in hipnoterapie spunea...

As fi curios sa descopar ce alte fiinte metamorfozate se mai gasesc alaturi de delfinul tau. Imi e tare greu sa cred ca sunteti doar voi doi. Poate unele dintre ele ne sunt comune si poate impreuna putem sa le invatam si noi ceva.

ajnanina spunea...

Bogdan
nici o fiinta terestra nu mai e aceeasi dupa ce intra in apa :))

eu mai vad stele de mare care stralucesc si indica ora fluxului, meduze care ofera cursuri de dans...

un rechin tupeist si indragostit de viata...

si o multime de copii care se joaca de mama focului :)) (da, chiar in apa, ca asta e farmecul jocului, poti orice )

gabi spunea...

Draga anonim,
ai atins cooarda mea sensibila.
Vreau si eu un frate mai mare, asa buuun :))

Carol spunea...

am citit undeva ca"viata la viata trage"....este ciudat cum formele cat de cat evoluate de viata nu se satura cu mediul lor si merg pana la granita cu un alt mediu de multe ori fatal ptr ambii,prin simplul motiv ca nu ami au liniste sufleteasca daca nu repeta experienta....de aici totul se complica....poate am pus piciorul pe luna,noi oamenii dar nu prea stiu pe nimeni care a pus piciorul pe solul sufletului sau....calatorim atat de departe si nu suntem in stare sa ne cunoastem suta la suta....mi se pare hilar sa cautam viata extraterestra si nu suntem in stare sa comunicam cu o furnica,deci.....

ajnanina spunea...

Carol

cu furnica e mai greu, mie mi se pare atat de diferita de mine incat e aproape un extraterestru...

noroc cu pisicile, ele sunt mai aproape :)
si cainii.
si delfinii, chiar daca mai rar ...