luni, 9 martie 2009

peisaje olfactive

aproape o leapsa... inspirata :))) din mai multe locuri (si expirata aici): dintr-un post al Klarei care indemna la descrierea unor mirosuri ce pot sa fie puse in cuvinte, din altul al lui Cristian Lisandru in care ne vorbea despre simturi si modul in care le rasfata, si dintr-un comentariu al lui Ioan care ne povestea despre cainele sau... cum miroase el totul in jur... eventual pe Lisa daca ar fi intalnit-o :))

vreau sa-mi amintesc acum despre cateva mirosuri... si sa vad daca le pot traduce in cuvinte...

un miros din copilarie, si pe care il intalnesc rar acum e cel de cauciuc. si nu orice fel de cauciuc, ci acela de minge noua, albastra, mica. o minge cu care ma jucam o vreme intai in casa, pentru ca afara si-ar fi pierdut mirosul. cred ca imi placea sa o miros mai mult decat sa alerg dupa ea, pentru joaca aveam altele, mai mari si mai lucioase.

un miros din adolescenta, dintr-o plimbare in parcul din spatele liceului. ploaie, tufe de iasomie. iasomie in maini si in par cand am intrat la ora, ora de chimie pe care o tinea un prof care imi placea. mirosul acele ploi privita de pe fereastra, cu un ochi la tabla si unul afara. la examen la bac am avut un subiect din acea lectie. scriindu-l am retrait intens mirosurile de iasomie, ploaie, creta, chimie, om drag.

pe malul marii, soare, vant. mirosul puternic de alge si sare, cu o aroma de pepene galben. mancam pepene galben folosind scoici pe post de cutit sau lingurita, pentru ca astfel de obiecte ar fi parut grotesti daca erau folosite de oameni fara haine pe ei...

miros de ceara fierbinte. in egala masura miroase a suflet si a trup. mirosul lumanarilor si mirosul cabinetului de cosmetica unde sunt rasfatata...

mirosul unui coridor unde mi-am retrait si rescris trecutul, unde am pasit in sus si in jos pe linia timpului, a unei canapele pe care mi-am trait revelatii si renasteri, operatii pe minte si fracturi de convingeri... un loc de putere... candva...

si mirosul unui obraz ud de pe care culeg ploaia cu propriile mele gene.

39 de comentarii:

gabi spunea...

Hei,
ce dragut!
intotdeauna senzatiile olfactive includ si o dimensiune afectiva asociata cu trairi pozitive sau negative, dupa caz.
Ce zici de intalnirea cu un miros de parfum care il asociaza cu "iubirea" ta ? :)fiindca pe mine chestia asta ma zapaceste :):P

Kami spunea...

Ce placut este sa ma las cuprinsa de propriile amintiri legate de aceste mirosuri... Eu m-am mirat mereu de ce mirosul este cel care ne readuce im minte amintiri atat de vii...

Pentru mine:
... mirosul de senvis cu branza si castravete invelit in servetel pe care il descopeream in pauza de la gradinita...
... mirosul de mere coapte pe soba bunicii...
... bomboanele de pom al caror parfum invada camera de craciun...
... miros de iarna...
... atat de multe clipe trecute...

pe care tocmai le-am redescoperit ^-^

ajnanina spunea...

Gabi
da, intotdeauna un parfum asociat cu ,,iubirea" ne muta si nasul si inima sau macar le rasucesc in directia potrivita... sau nepotrivita... :)
probabil ca iubirile le-am recunoaste dupa miros... cu ochii inchisi... mai ales daca le-am trait cu ochii inchisi :)))

pentru ca mirosul acela e simtit cu zona cea mai profunda a ,,nasului"

ajnanina spunea...

Kami

immm, mirosul de iarna... ce frumos ,,suna", ce bogat, ce aromat si ce colorat ! :)))

Leo spunea...

Am rascolit si eu prin sertarasele memoriei olfactive. Cate amintiri am gasit ! Cate mai sunt de descoperit !
Mirosul de supa facuta de mama cand eram bolnava, pe care, din fericire, reusesc sa-l reproduc din cand in cand.
Mirosul de flori de visin si zarzar - pomii copilariei din jurul blocului. Ma urcam in inima lor si ma drogam cu parfum de flori.
Mirosul pielii aerisite si prafuite dupa o zi de joaca.
Parfumul profului de romana... :P Cand intra in clasa, toate fetele il trageau in piept, puternic, sonor, in cor.
Mirosul primelor intalniri - pe care il mai simt si acum cateodata, si ma face sa exclam : mirosi ca-n prima zi !
Mirosul primei primaveri traite departe de Romania.

Ioan spunea...

miros de Prieten nou, Miros de prim sarut, Miros de blacky curat, miros de dragoste, miros de curiozitate, miros fatal... miros de trandafir, iasomie, copil, miros de iubire, miros de curat... miros de victorie, miros de impacare... :))) miros de renastere, miros de revenire... miros de Pupaciosi... miros de miriste, miros de salcie, miros de padure, miros de galop, miros de bucurie...

miros de gutui, mucenici, manastire, culoare

Ioan spunea...

@Leo de unde esti, din afara Romaniei?

ajnanina spunea...

Leo,
da, mult sunt de descoperit...
si asta e farmecul amintirilor readuse in memorie cu nasul :)

ajnanina spunea...

Mugur
o sa am grija cu ce mirosuri vin in preajma ta :)))

ajnanina spunea...

Ioane...
ce de peisaje... uau, un caleidiscop intreg...
m-ai facut sa ma gandesc la un album cu mirosuri :)

ajnanina spunea...

Ioane
m-as surprins un pic mirosul de prieten nou... de fiecare data e la fe, acelasi miros?

Ioan spunea...

de fiecare data, fiecare miros, inclusiv de prieteni, e diferit...

Altfel am fi un fel de madam coco shanel....

:)))))))

mi se zbarleste paru' la ideea ca am putea fi limitati...

ajnanina spunea...

Ioane, am ramas tot pe albumul tau... si adulmec in continuare... alaturi de fratele Blacky...

si din idee in idee m-am gandit ca am putea identifica valorile oamenilor dupa miros... :)

Ioan spunea...

Blacky e o valoare el in sine... Mirosul lui inseamna pentru MINE sinceritate, curiozitate, dragoste necoditionata, tandretze, lipiceala, pupaciosi, vulnerabilitate, acceptare... si mai pot sa continui...

:)

ps. mi-a zis cineva sa fiu pe fatza...
macar un pic... ce zici?

ajnanina spunea...

pe fatza? pe care fatza? a cui?
...nu pricep...

Ioan spunea...

adica sa ma arat pe mine ma, lumii... :)

ajnanina spunea...

pai arata-te, ca lumea are nevoie sa vada adevaratele valori!

Ioan spunea...

m-ai umplut de lacrimi... :)))) Eu sunt... :) za zmailing men

ajnanina spunea...

of, of... ce ti-e si cu zambetele astea...
stiu, Ioane, ai doua zambete care valoreaza enorm... adica dintre cele pe care le inteleg eu si pentru care am o atractie speciala.
unul spune: te accept asa cum esti, e ok
iar celalalt: stiu ca stii ca stiu...

nu multi oameni pot spune asta clar cu cate un singur zambet; eu am mai cunoscut doar unul, intre timp omul acela nu prea la mai foloseste... :)

Ioan spunea...

Poate faci coaching cu persoana respectiva... :)))))

Te challenge s-o faci astazi...

Ce zici?
1. da
2. nu
3. contraoferta

ajnanina spunea...

Ioane
ar fi cea mai mare provocare a vietii mele... sincer, nu sunt la aceasta inaltime.

Ioan spunea...

sabotorul... vorbeste...

ajnanina spunea...

off-topic, oarecum...

ii raspunsesem initial lui Ioan referitor la sabotorul meu, si la motivele pentru care nu, apoi am sters comentariul... si mi-am dat seama ca aici se va opri.

apoi am inceput sa ma gandesc despre cum se opreste o discutie.

cum se misca si cum se opreste energia, in ce se impiedica dupa ce isi ia avant.

lucruri usor de simtit, greu de explicat. nu stiu cat de util...

Ioan spunea...

tu stii Jane...

NB ca sunt rupt... :) de bine...

ajnanina spunea...

sa-ti fie de bine... binele care te lipeste la loc :))

Anonim spunea...

Mirosul unui obraz ud de pe care culegi ploaia cu propriile gene... Cred că nu am mai citit de multă vreme ceva atât de frumos transmis în atât de puţine cuvinte...

Ioan spunea...

@Cristian - Foarte sensibil frate... TU...

salutam cu respect si gratie pe Crstian Sensibil...

@Jane miroase a intimitate, a spatiu sacru...

Co-creatorilor, vedeti ce puteti construi? E realitate... Miroase a alt tip de realitate...

Ioan spunea...

@Jane apropos de provocarea cea mai mare... sa faci coaching cu nenea cela...

Woaw... e doar 1% din ce poti. Miroase a huuuuuuuuuuuuuge potential...

:) ?

ajnanina spunea...

Cristian...
ma bucur ca mintea / inima ta au decodat atat de frumos cuvintele...
... participand la construirea realitatii de moment, cu parfumul ei efemer :)

ajnanina spunea...

Ioan :)))
simt cum imi creste potentialul sub cuvintele tale :)))

ombun spunea...

Cu ochii deschisi, cu ochii inchisi, cu narile mai larg deschise decat oricand am pornit in adulmecarea (ca sa nu spun in cautarea) "timpului pierdut", al peisajelor inmiresmate care s-au tatuat unic si pentru totdeauna in adancul creierilor mei.
NOSTALGIE, SUSPIN, NOSTALGIE, UN ZAMBET IN COLTUL GURII, UN GALOP DE INIMA.....dar mai ales NOSTALGIE

miros de satul meu, miros de doamna invatatoare, miros de cozonac de la mamaie, miros de vacanta de iarna cu fumul cosurilor, miros de desfatz culinar matern, mirosul cafelei de dimineata amestecat cu mirosul iubitei, miros de facultate, miros de.........sunt atatea mirosuri, atatea amintiri, atatea gusturi, atatea dureri, atatea uitari de mine, de frustari, de rabdare


sper sa imi amintesc candva de miros de prieteni de blog


PS. aseara l-am postat la gabitzu pe blog acest comentariu, dar fara sa bimi dau seama s-a potrivit......ceea ce facem in viata e neintamplator, are un scop?



peut etre

ombun spunea...

ciudat e ca am realizat ca e moderat comentariul....dar am mers inainte:)

Ioan spunea...

@om bun... Welcome to Jane's land of sensitivity... FRATE... :))))

Nope, nu e moderat...

ajnanina spunea...

buna seara, om bun...
ai nimerit bine si aici si acolo, miroase bine peste tot in satul asta :))

si multumesc de parfumurile evocate si adaugate...

ajnanina spunea...

Ioane, frate drag, esti stalpul casei mele virtuale :))

Ioan spunea...

@Jane
La tine-n spatiu oricine se poate simti bine... eu ma simt intr-un spatiu familiar, printre stalpii pe care ii ridici tu...

nb

ombun spunea...

soliditatea stalpilor consta nu in dimensiune ci in rezistenta....

ajnanina spunea...

om bun :))
da, poa sa fie si din fire de iarba... si atze de paianjeni... cu picaturi de roua pe ele... si mult drag :)))

Ioan spunea...

n-are lumea somn? :) de arome si miresme... :)