emotiile sunt din ce in ce mai rare, si avem nevoie de ele pentru a supravietui... la un anumit nivel.
s-a auzit ca mai exista o turma de emotii care alearga libera in padurile din Nord. s-a auzit ca unii mai au seminte de emotii care ar putea sa creasca si la noi...
mai marii tribului isi scot seara cravatele si fac planuri de vanatoare... se strang in jurul vechilor harti si discuta strategii. doar ca nu stiu cand ar fi momentul cel mai potrivit pentru plecat la vanatoare, nimeni nu isi poate lua acum vacanta.
doamnele lor viseaza la florile pe care le-ar putea creste din semintele promise. si zambesc usor din varful buzelor pe seama strategiilor pe care domnii lor le inalta si le prabusesc clipa de clipa.
mai lipseste ceva, nu se poate pleca totusi dupa emotii atata timp cat nu se stie foarte bine cum mai arata... desi vagi amintiri exista...
18 comentarii:
Aceste emotii au devenit salbatice pentru ca ne-am descotorosit de ele, am crezut ca nu ne sunt folositoare si acum le vrem inapoi. Nu stiu acum daca vanatorii ar fi capabili sa gestioneze asemenea emotii, sa speram ca nu sunt utilizate incorect si degradate. Emotia de pe langa casa omului s-a domesticit in timp, una salbatica poate crea tot felul de surprize, chiar si negative pentru unii dintre noi.
Mada,
pe-alea crescute pe langa casa le-am pierdut, pentru ca n-am stiut sa le hranim, sa le adapam, sa le ingrijim cum trebuie...
iar cele domesticeramase sunt si ele pe cale de disparitie...
vantarilor li se umfla narile la ideea unei emotii proaspete... :)
Eu trăiesc fiecare emoţie la modul absolut... Fără a fi neapărat emotiv...
Cristi
da, si ce dovezi frumoase ne scrii despre asta :)
nu, nu esti emotiv, esti emotionat si emotioanant :))
Eu nu merg la vanatoare. Am o crescatorie maaare de emotii si abia reusesc sa la stapanesc !
Trucurile de azi nu mai functioneaza maine. Uh, am ostenit ! :D
ai ostenit ca te-au prins nestapanitele celea ? :))
ce le-ai putea face sa te odihnesti putin ?
Come on, Come on,
Do the Loco-Motion with me... :)
In pielea de dragon, am strabatut zarile mai demult si am prins emotiile pe cand se adapau din lacul scanteind de stele. Intai le-am speriat cu flacarile mele, vrand sa le stapanesc. Intre ele, furii si pasiuni, blandeti si tristeti. Incet-incet, ele m-au imblanzit pe mine. Mi-au aratat ca intre noi nu e decat vantul, de la care am invatat sa cant. Le-am lasat sa-mi intre in trup. Mi-au crescut aripi, si dragonul s-a facut pescarus si colibri si vultur... Emotiile mi-au inflorit de sub piele si imi dau motor, aici, in miezul pieptului. Ma poarta cu energia lor prin lume. Pe limba lor, vorbesc cu emotiile din gradinile si padurile altora.
Incet-incet, toti invatam impreuna Limbajul Lumii.
bine le-ai adus si prin gradina mea...
am apa proaspata cu ceva licariri de stele si fructe mai speciale pe ramurile pomilor (ca in pozele de mai jos)...
si mai stau si ale mele si ale vecinilor pe aici, ne jucam cu totii si cu toatele...
Emotiile au devenit deja o prejudecata pentru multi dintre noi. E un joc periculos in a-ti pune sufletul pe trecerea de pietoni.
...Cica sa nu dai in salbaticiuni cu biciul, tot cu vorba buna se imblanzesc. Da' tot nu reusesc sa pun seaua pe ele ! Mai am un pic si renunt la gandul ca le voi incaleca. Sunt splendide asa, cu coama in vant si fara haturi ! Adapate cu apa rece de izvor si hranite cu cea mai verde iarba de pe campiile pe care imi place sa le las sa zburde, desucheatele, nebunele, dragele de ele...!
:D
Paul, ai draptate, sufletul nu trebuie sa treaca pe la trecerea de pietoni, ci sa zboare pe deasupra...
dar emotiile mai pot face o tura si pe la semafor ... in clipa aceea cand se schimba culoarea...
Leutzule...
deci la tine era rezervatia aia naturala din Nord, la care viseaza vanatorii mei amarati :)
Mugur :)
da, si cei care le plac pe ale tale vin si ei cu ale lor pe la tine sa te-ntrebe cum le cresti, cum le ingrijesti de le straluceste asa frumos :)
Foarte frumos scris.
Poate ar fi util sa ne intoarcem la cultura druidica si sa traim fara calendar si ceas. Sa nu avem nevoie de carti si site-uri pentru a sti cum e vremea.
Singura carte sa fie lumea insasi.
Am uitat numele gazelor, fie ele albine sau furnici, sunt toate insecte. Am uitat numele arborilor, sunt toti masa lemnoasa. Nici pasarile nu mai au buletine de identitate, afara de ratele salbatice, caci deh, trebuie sa stim in cine tragem :))
Gabi draga,
ne pute maminti foarte usor numele lor, iar daca nu, in fatza lor, sa ne spunem propriul nume.
una cu noi, ne vor raspunde :)
multi se gandesc la emotii doar atunci cand plang, dar oarecand razi nu e tot emotie? de ce doar cand te simti stanjenit e emotie?
:)
se gandeste omul la inima cand nu il doare? sau macar la masele ? :)
Eeeee!
La masele, nu prea, ca nu prea mai am ... :)) Totul e o frumoasa "lucratura":))
La inima, tot timpul. Se intampla cand incepi "a trai dinauntru". Limbajul Inimii e Limbajul Lumii. Si asa, poti fi Alchimist...
Trimiteți un comentariu