marți, 17 martie 2009

chestie de gust. bun...


dupa ce saptamana trecuta v-am rascolit amintirile din profunzimile nasului, acum nu ma pot abtine sa va aduc memoria si imaginatia pana pe varful limbii.

de fapt, din varf, acolo unde sunt receptorii pentru dulce, alunecand usor pe margini, in zona pentru acru, revenind in centru, in zona sarii (mmm, un drum de miere, otet si sare...) si coborand definitiv prin perceptii amarui spre interiorul nostru...

gust, aroma, savoare. japonezii, pe langa cele patru gusturi ,,clasice"l-au denumit pe al cincilea: ,,delicios".


ce e pentru voi delicios?

15 comentarii:

Anonim spunea...

Delicios pentru mine e:
- gustul-aminitire a unei prajituri mancate la cel mai frumos Chef virtual ce a avut loc in 3 Martie pe blogul tau
- mirosul unui animal viu care va zburda pana la sfarsitul existentei lui pentru ca cineva a luat hotararea sa nu mai curme vietile altora de pofta
- sentimentul pe care-l traiesc cand vad doi oameni care se iau in brate de dor
- auzul primilor stropi mari si grei care cad vara dupa o saptamana torida de seceta, spargand uniformitatea prafului in care din cand in cand se vad purici rataciti
- sa vad cum colacul de pe burta scade fara sa fac nici un efort :-)

Anonim spunea...

din dragoste de viata

Madalina spunea...

"savoare"- mai vechi
"Delicios"-mai nou
"Umami " -stiintific
umami este dat de rosii ,parmezan branza ...
http://www.discoverychannel.co.uk/science/kitchen_chemistry/taste_flavour/index.shtml

Mugur spunea...

Receptorii mei inregistreaza chestiile dulci, acre, sarate sau amarui :) Au gust japonezii astia introducand si ideea de "delicios". Pentru mine delicoasa e cafeaua de dimineata pe care o beau citind stirile pe Internet, e-mail-urile primite si ceea ce au mai postat prietenii pe blog sau pe Twitter :) Delicioase sunt si toate prajiturile (sau aproape toate :). Delicios e si zambetul sincer pe care il vad pe fata cuiva. Delicioasa e si interactiunea cu oameni simpatici, interesanti si minunati. Si multe alte chestii :)

gabi spunea...

As spune ca depinde de cat de tare mi-este "foame" sau "sete", la fel probabil ca voi resimti mai profund sau mai insipid acel gust. Si probabil ca e vorba atat despre intensitatea "trebuintei" cat si despre ierarhia preferintelor.

Scriind acum, m-am gandit ca ceva acrisor poate fi mai delicios decat ceva foarte dulce. Ceva amar poate sa-mi starneasca revelatii pe care dulcele sa nu mi-l ofere in veci ;)si tot asa... :)
Pup :)

ajnanina spunea...

anonimule cu dragoste de viata :)
prajiturile virtuale nu se termina nicioadata...
era cea alba cu decor multicolor?
promit sa iti fac si in realitate, in vacanta, doar ca nu stiu in ce masura gustul se va suprapune peste amintirile tale... :)

mi se pare foarte frumos cum pe limba ta se aduna in mod delicios toate celelalte simturi ...
si mi se pare indecent sa imi vorbesti mie de colacul tau absolut virtual :)))

ajnanina spunea...

Madalina
da, umami... doar ce il rostesti s iti se umple gura :)

ajnanina spunea...

Mugur
m-ai facut sa simt dulceata cuvintelor :)

ajnanina spunea...

Gabi
da, si deliciul e dat si de contraste: dulce-acrisor, dulce-amarui... sarat-picant...

de ami multe gusturi la un loc, iar condimentele realizeaza cu succes asta...

de exemplu ciocolata cu ardei iute...
sau chiar cafeaua cu lamaie... :) in doze moderate...

Cristian Lisandru spunea...

Pierdusem blogul tău din feedreader, nu ştiu cum se întâmplase sau am greşit eu când am reactualizat baza de date... Mă bucur că am redescoperit postările tale. Dacă vorbim despre gusturi, mie îmi plac contrastele foarte mult... Şi am o plăcere teribilă să simt sarea pe limbă, chiar dacă nu este o plăcere chiar sănătoasă...

ajnanina spunea...

vezi, Cristian, nu puteai sa ma pierzi...
mai ales cand e vorba de sarea in bucate :))

ombun spunea...

Nu stiu altii cum sunt, dar eu de cand ma stiu am fost un senzorial ( ca sa nu zic senzual :D:P;), am gustat cu fiecare simtz dulceata, amarul, sarea in bucate dar si lucrurile nesarate, nepiperate....fara pretentia de a fi cunoscut sarea si piperul vietii.Nu de putine ori am exclamat mai fericit decat o pisica care toarce............deliciossssssssss!


Si pentru ca vorbim de delicii, da-mi voie sa adaug cu franca sinceritate cateva lucruri cognitiv de delicioase: blogul tau al lui Mugur al gabitzei.Sper in viitor sa descopar noi delicii.....

bizou!

ajnanina spunea...

om bun cu gusturi bune :)
sa te bucuri cat mai mult de deliciile cognitive si senzoriale (ca sa nu zic senzuale :D :P ) cunoscute, descoperite si in descoperire :)))

Leo spunea...

Daca m-as referi strict la alimente, as spune ca pana si cea mai uscata coaja de paine , mancata alaturi de un om frumos si drag, intr-o zi calda si blanda, fara graba si fara ganduri rele, este "cea mai buna prajitura" - vorba profesoarei mele de muzica din liceu.
"Delicios" pentru mine depinde foarte mult de context. Iar retrairea ulterioara a senzatiilor gustative imi trezeste, ca madeleinele lui Proust, sentimentele de alta data...
Putin mai concret, "delicios", pentru mine, poate fi : o conversatie vioaie si isteata cu un om interesant, un vin bun, o muzica buna, o atmosfera parfumata - toate la un loc. Un pranz cu parintii mei, bunatati gatite de mama cum numai ea stie, voie-buna si uitarea trecerii timpului - toate la un loc. O plimbare prin padure, adulmecarea ierbii, a frunzelor, a cojii de copac, infulecatul unui sandwich in foisorul de la jumatatea drumului...Mai spun ? :D

ajnanina spunea...

delicioase contexte, Leo...
delicioase cuvinte, imagini si amintiri...