luni, 11 ianuarie 2010

si vorbele scrise zboara...

multe, prea multe fiind, omul incearca sa le fixeze undeva. dar pentru ca sunt bine hranite, capata forta proprie. uneori, ar vrea sa-l inghita chiar si pe cel ce le-a scris, crezand ca astfel vor deveni independente...
nici o sansa... le cunoaste el prea bine, cel ce le-a scris si le-a innodat zdravan unele de altele... la nevoie, daca se obraznicesc, poate da cu cartea dupa ele, ca dupa muste, pentru a le aseza la loc intre foi...
respectele mele, dom profesor :)

3 comentarii:

DoarEu spunea...

Minunat!

ajnanina spunea...

Claudia,
nu-i asa ca-ti vine sa scrii mai cu foc?

DoarEu spunea...

Da, asa este. Sincer, as vrea sa devin mama, sa stau acasa si sa scriu... Ha ha ha.