en trance

stiai ca ceatza de la ora cinci dupa-amiaza are culoarea aia speciala gri-roz, cenusa de trandafiri? cand masina merge lent, lent, croindu-si delicat drum prin pulberea umeda de deasupra soselei, si e din ce in ce mai cald, ca sa nu simti cum e afara de fapt... si luminile acelea albastre si rosii din tavan care ma fac sa imi vad mainile albe, albe de tot - sa nu uit sa imi caut mainile in vis, poate acum, poate la noapte, poate in visul viitor, la un moment dat le voi vedea si atunci va fi marea intalnire intre visat si visator, sa vedem daca vor dori sa se cunoasca, sa se recunoasca, voi fi mai emotionata decat atunci cand te-am cunoscut pe tine, de care poate nici nu imi voi mai aminti...
si va trebui sa bati puternic la usa visului, iar eu am sa te aud ca prin ceatza, si am sa imi amintesc de dupa-amiaza cand ai trecut, poate, pe langa mine, cu privirea umeda si incetzosata si respiratia gri-roz, de fumator inca sanatos, nereusind sa imi atingi buzele pentru ca nu vor fi ale mele, ci ale vissatoarei...
iti spun acum, poate ai sa iti amintesti ca ma pot trezi doar daca pe langa geamurile masinii o sa treaca in viteza un copac cu frunzele galbene ca fereastra, in nici un caz altfel de galben, da, acela luminos de tot...
oricum, copacul trece mai departe si in urma lui ramane gri-roz asfintitul, cu un ultim zvacnet inaintea intunericului in care ne scufundam impacati, cu masina cu tot...