luni, 23 noiembrie 2009

en trance


stiai ca ceatza de la ora cinci dupa-amiaza are culoarea aia speciala gri-roz, cenusa de trandafiri? cand masina merge lent, lent, croindu-si delicat drum prin pulberea umeda de deasupra soselei, si e din ce in ce mai cald, ca sa nu simti cum e afara de fapt... si luminile acelea albastre si rosii din tavan care ma fac sa imi vad mainile albe, albe de tot - sa nu uit sa imi caut mainile in vis, poate acum, poate la noapte, poate in visul viitor, la un moment dat le voi vedea si atunci va fi marea intalnire intre visat si visator, sa vedem daca vor dori sa se cunoasca, sa se recunoasca, voi fi mai emotionata decat atunci cand te-am cunoscut pe tine, de care poate nici nu imi voi mai aminti...
si va trebui sa bati puternic la usa visului, iar eu am sa te aud ca prin ceatza, si am sa imi amintesc de dupa-amiaza cand ai trecut, poate, pe langa mine, cu privirea umeda si incetzosata si respiratia gri-roz, de fumator inca sanatos, nereusind sa imi atingi buzele pentru ca nu vor fi ale mele, ci ale vissatoarei...
iti spun acum, poate ai sa iti amintesti ca ma pot trezi doar daca pe langa geamurile masinii o sa treaca in viteza un copac cu frunzele galbene ca fereastra, in nici un caz altfel de galben, da, acela luminos de tot...
oricum, copacul trece mai departe si in urma lui ramane gri-roz asfintitul, cu un ultim zvacnet inaintea intunericului in care ne scufundam impacati, cu masina cu tot...

14 comentarii:

ajnanina spunea...

sorry, nu sunt interesata de link exchange, asa ca nu team adaugat.
in blogrollul meu sunt doar blogurile de care sunt interesata.
inceraca mai bine la blogurile scrise de barbati, vei obtine mai multe colaborari.

Mikka spunea...

Hmmm... ceata roz si intalnirea dintre visat si visator... E un altfel de vis. Poate ca nici nu e nevoie sa-ti mai vezi mainile, doar sa te lasi sa te scufunzi cu masina cu tot...
Poate ca visul asta, asteptat, e mai frumos decat neasteptatul. Sau poate nu. Poate neasteptatul e si mai si...

Imi place noua poza, cu picatura de sange de dragon. Curios, ieri Alanna si-a amintit de mine si m-a intrebat ceva exact despre asta. Confundase intrebarea altcuiva, ciudat... dar poate ca de fapt purtam o intrebare si nu stiam.
O sa vedem azi...

Lisandru Cristian spunea...

Am bătut de multe ori la poarta viselor. Rămânea încuiată. În sfârşit, de o vreme s-a deschis...

angela spunea...

bat la poarta roza. vad doar partea gri de multe ori. dar stiu ca este o perioada :)
si stiu ca pentru a iesi din ea ar fi bine sa invat sa combin culorile

frumos text :)
zburator

Amrita spunea...

imm.., frumoasa ceata, cea de pe urma...visarile din visul de vis :))

ajnanina spunea...

Amrita,
da, ceatza vazuta pe viu nu era chiar atat de roz, dar era fascinanta.
stiu din diverse experiente ca ceatza are o valoare maaaare ca indicator. apare sigur cand esti la un pas de cutia cu nestemate :)
doar sa nu abandonezi drumul si sa te scufunzi in ea cu incredere...

ajnanina spunea...

Angela,
poate e roz pe cealata poarta... daca nu se deschide, sparge-o. ai dreptul, e si poarta ta...

culrile se combina cel mai frumoa pe propriul chip, in oglinda; culori de putere pe buze, pe pleoape...

ajnanina spunea...

Cristi,
da, ai batut cu versuri :)
iar portile de vis (sssssh, secret!) se deschid nu la batai, ci cand sunt mangaiate... nu-i asa ca asa a fost?

ajnanina spunea...

Mikka,
da, nu era nevoie sa-mi vad mainile. le-am vazut si m-am speriat... in noaptea asta, pauza. cu cartea cu poze :)

da, imi doresc si asteptatul, si neasteptatul acela, mai frumos decat asteptatul...

da, picatura e si cu sangele meu acum...

Anonim spunea...

Dupa multi ani in care nu putusem picta am venit intr-o dimineata de iarna acasa dupa o seara de betie. Iar cerul era roz cenusiu, asa cum descrii tu. Ningea.

Am deschis geamurile, mi-am deschis o sticla de vin si am inceput sa pictez. Am pictat pana cand lumina s-a schimbat devenind alba, banala. A trebuit sa ma opresc. Tabloul a ramas neterminat. Vreo 2 saptamani am pandit lumina violet de la ora 4 dimineata dar nu a mai vrut sa apara. Am pus tabloul in dulap apoi lumina a revenit de 3 ori in acea iarna... prea tarziu. O sa public ebosa.

ajnanina spunea...

ooo...
da, luminile astea speciale...
da, si eu am amintirea unora care nu au mai revenit...
pentru ca si ochii nostri, si filtrele din ochii nostri se schimba...
pe langa aceeasi lumina e nevoie de aceeasi stare, si, poate, de acelasi vin... :)

Carol spunea...

hopa,cineva a citit ARTA VISATULU,de CARLOS CASTANEDA,la inceput este greu sa-ti vezi mainile in vis,eu am intentionat ca de fiecare data cand vad nefocalizat sa-mi aduc aminte ca sunt in vis,si a functionat mai bine ca si cu mainile,incearca......ai sa-ti aduci aminte si de maini si ce trebuie sa faci sa nu privesti mult un lucru.restul floare la ureche,ocheade scurte la tot ce este in vis si cand simnti ca pierzi controlul,te intorci la maini.

ajnanina spunea...

Carol,
le-am vazut in aceeasi noapte, si m-a apucat o frica de nu cred ca o sa le mai vad curand :)
n-are nici o logica ce spun, imi doream sa vad, dar frica e inca mai puternica. dupa ce ma trezesc de tot dispare, dar efectul persista ceva timp... :)

Carol spunea...

stiu cum este,aduci cu tine ceva de dincolo,aduci percetia celei de a doua atentie,persista pana ce prima atentie si grijile de zi cu zi le iau cu brio locul,as vrea daca se poate sa vorbim mai mult pe privat despre aceasta,daca doresti.schwartzcrl@yahoo.com