who by his own hand?

scris pentru concursul SHEBLOGS.

despre depresia de toamna. si despre cum sa faci sa te gandesti la ea cu duca-se.
ai toate motivele sa fii deprimat/deprimata. au cazut frunzele. nu mai ai oxigen. ti-e frig, trebuie sa te acoperi. e intuneric si urat. el/ea a plecat. duca-se. sau nici n-a aparut. si acel vino-ncoace al tau s-a dus si el nu se stie unde. da, si munca multa. si nici o bucurie la orizont... normal, daca privesti in jos...
dar nu pot scrie pe tonul asta, nu prea mult... eu mi-am format un reflex: cand se acumuleaza ceva depresie, la un anumit nivel se transforma in furie. pentru ca am vazut unde ajunge daca o lasi sa-si faca cuib in tine.

furia asta a aparut cu mai bine de doi ani in urma, cand conduceam un tanar pe ultimul drum. s-a lasat invaluit de depresie pana cand s-a saturat sa traiasca cu ea. si a plecat dincolo. si atunci am jurat ca nu voi mai lasa niciodata depresia sa se apropie de mine, sa ma atinga. m-am simtit si eu vinovata, ca si ceilalti, de a nu-l fi putut opri. in timp am inteles ca a fost alegerea lui, hotararea lui si i-am respectat-o. am citit despre depresie, am vazut documentare, am inteles mai multe despre mecanismul ei.
nu pot sa spun ca am aflat ceva despre cum o tratezi daca a ajuns mai mare decat tine. dar atata vreme cat tu esti inca mai mare decat ea, se poate.

e adevarat ca atunci cand esti deprimat nu iti vine sa faci prea multe. actiunile sunt grele, fundul se ridica de pe scaun cu mare efort. dar inca mai exista energie pentru multe lucruri. pe cele de rutina le faci, si inca te descurci bine cu ascunderea depresiei, sa nu isi dea seama cei din jurul tau. macar cei cunoscuti, plansul pe strada inca e la liber.
dar ochii si urechile inca vad si aud, iar degetele alearga pe tastatura. chiar si pentru a cauta muzica trista. melodia aia, a voastra, glaspapir pentur suflet in momentul in care ti se pare ca doar durerea iti mai da ceva senzatii. si oricum, stai cam mult pe net...

ce poti sa faci cel mai simplu?

sa schimbi muzica... ignora fundalul care e acum la mine pe blog (asta, pentru cei care citesc mai tarziu) si uite un exemplu aici. daca o asculti de mai multe ori la rand, s-ar putea sa-ti vina sa si dansezi...
din pacate e una din putinele melodii de acest gen. deci restul, sunt in mare parte hrana pentru depresie.

daca tii un jurnal in care povestesti cat de nasol te simti, nu te limita: exagereaza. nimeni nu te poate intelege, nimeni nu e atat de nefericit/a, toate ti se intampla numai tie... reciteste: chiar te recunosti? nu ti-e putin greata recitind?

daca te consolezi mancand, da, e buna ciocoata. cauta variantele cu concentratie mare de cacao. nu prajituri complicate, ciocolata simpla. iar dupa, niste ceaiuri aromate. iar daca le bei alaturi de cineva oricine (lasa, pana dai de cineva anume, nu strica sa-ti intalnesti prietenii pe care i-ai neglijat in ultima vreme, crezant ca ei te ocolesc)...

respira. mai mult, mai intens, mai profund.

si recomandarea cea mai simpla si miraculoasa, care in cazul meu a avut maximum de efect: UITA-TE IN SUS!

sursa imagine