cad uscate de pe suprafata inimii, ca foitele de ceapa. da, probabil de aia ma ustura ochii cand o decojesc...
a ramas goala si ii e cam frig, se strange. sangele se scurge spre margine, dar ramane in corp... nu o pot pune inca la loc, mai e mult de lucru pana cand, pe suprafata ei spalata si curata se vor scrie iarasi cuvintele potrivite in clipa potrivita, in ,,timpul vorbelor noi".
imi tremura mana pe pana muiata in amestec de sange, aur si miere. amestecul e greu de facut, daca gresesti proportiile sau incurci borcanele penita aluneca si zgarie, si dupa aceea trebuie sa o iei de la inceput...
,,doar un limbaj insuficient ii opune pe omeni unii altora, caci dorintele lor nu difera", scria Zburatorul in Citadela sa. tare mi-as scrie asta, dar ma tem ca nu ajunge aurul.
sau... poate... un cuvant mic, mic de tot... pentru care nu-mi ajunge toata mierea...
sange e din belsug. zero negativ, de donator universal.
6 comentarii:
Dintr-un movit care nu am incercat sa-l inteleg, ce ai scris in "vorbe, vorbe..." m-a intristat atat de tare incat il refuz. Practic, nu mi-e clar cum voi face asta dar vreau sa-l refuz ca fiind despre tine, fiind pentru mine ca cititor sau fiind in general.
din dragoste de viata fericita
ok. refuza-l.
e neplacut sa vezi chestii sangeroase :))
partea buna e ca operatiile de genul asta, o data incheiate duc la o acceptare de sine care neutralizeaza refuzurile...
mai stai un pic... ca mai am doar sa inchid si sa cos :))
am scris ce-am avut de scris :))
Acum, ca stiu finalul, e mult mai bine. :-)
din dragoste de viata cu final fericit
finalul e intotdeauna fericit...
nefericirea apare din nefinalizare...
ceea ce e important e pe parcurs ... :) cand te poti distra bine... sau nu...
cu mult mai multa DRAGOSTE DE VIATA... in final asta am scris... si mi-a ajuns si auril, si mierea ...
Acum am vazut. Eram cu ochii inca plini de ploaie, nu vazusem.
Vorbele inconjurasera inima. Oh, da... La incpeut, de aia isi incetinteste bataile. De aia, cu varsta, se diagonsticheaza atatia cu "inima obosita". Unii zic ca de la mancare, ca se depune grasime... Aiurea, sunt atatea straturi de vorbe si scenarii, peste biata de ea.
Te-ai apucat, cu manilie goale, SA FACI. Bun, bine...
Pana la urma, e mai placut sa fie pe suprafata ei curata, vindecata, limpede, ca la o inima de copil, - sa fie doar sarutari. Vorbele noi, cine stie cand vor veni? Daca vin, foarte bine, dar ea e mai bucuroasa inautru, luminoasa. Asa cred eu, nu zic ca asta-i o regula.
Poate o vorba noua, veche de cand lumea dar spusa nou, altfel, in alta simtire, ai putea sa-i dai. Aia cu "te iubesc"...
Poti sa o faci, cu toata daruirea.
Doar esti donator universal, nu? :)))
:))
da...
o vorba buna pentru ea, sa se moaie toata...
dar cum nu pot spune asta cand e scoasa din piept, o pun la loc in cusca ei calda...
sunt vorbe legate sa nu iasa... dar le pot spune in interior...
Trimiteți un comentariu