miercuri, 5 august 2009

detest cutremurele

acum vre-o 10-15 minute m-am ridicat brusc de pe scaun si m-am proptit in tocul usii cu ochii in lampa.
un usor zgaltait, nimic mai mult. lampa s-a oprit repede. deoacamdata atat.
e ok in timpul zilei, se mai intampla. noaptea sunt mai nesuferite pentru ca reflexele mele nu sunt asa rapide. de obicei raman in pat de lene, pentru ca pana m-as ridica oricum trece.
acum o vreme un astfel de cutremur m-a facut sa traiesc in mod acut cateva clipe de singuratate. ma despartisem de un ,,el" de cateva zile. si mi-as fi dorit in momentul acela sa il pot suna, sa ma alint un pic spunand ca mi-a fost frica. nu conteaza daca mi-a fost cu adevarat sau nu. ci ca ar fi fost un pretext sa il sun. am rezistat si n-am sunat. a doua zi, toti povesteau ce faceau in momentul acela. toti se sunasera unii pe altii. ii uram pe toti, si nu le puteam spune. stiam ca o sa treaca repede si o sa-i iubesc din nou, regretand clipa de egoism.
acum sunt fericita si recunoscatoare ca daca vreau, pot sa dau un telefon. m-am simtit nevoia.

8 comentarii:

Mikka spunea...

Eram cu o piersica maaaare zemoasa, carnoasa, super-magni-aromata, in gura. Am simtit savoarea vietii atat de mult, ca nu-mi venea sa ma desprind. La etajul sase, la birou, o luasera toate pc-urile razna. Oamenii nu. Nu chiar...
Eu, cu piersica... Am gustat cat am putut de mult si mintea a lucit o secunda, gandindu-ma iar la musca aia a lui Garleanu.
Pe urma am mancat-o pe toata - piersica, desigur - ca pe cea mai buna bunatate din lume.

ajnanina spunea...

:)))
evident!
normal ca era cea mai buna bunatate...
multumesc, dragoste...

Cristina Airinei spunea...

nici mie nu imi plac, mai ales ca lucrez intr-un bloc de langa ASE cu o bulina rosie, dar din fericire nu s-a intamplat nimic

ajnanina spunea...

Cristina,
in majoritatea cazurilor nu se intampla nimic...
rareori, la suparare mai mare, frisonul ajunge convulsie... atunci e mai nasol...

Matilda spunea...

Îţi vizitez blogul la sugestia lui calinhera, şi-mi place foarte muuuult. Te voi trece pe blogroll, să te am mereu. O seară cuminte, fără cutremure !

Cristian Lisandru spunea...

Nici mie nu îmi plac cutremurele... Dar există momente în care nici măcar nu le bagi în seamă...

ajnanina spunea...

Matilda,
bine ai venit!
multumesc de vizita, te astept cu drag cand doresti...
voi intra si eu la tine sa citesc :)

ajnanina spunea...

Cristi :)
o fi bine...?
sigur ca da... :)
Dumnezeu ocroteste oamenii in astfel de momente, in astfel de stari...