vinerea de poezie - din poezia de dragoste a lumii

Ei citesc impreuna

(anonim / poezie chineza)

Si astfel poate-ncepe-un fraged dor:

tu, fara graba, frunzaresti o carte

si deodata te opresti, usor.

Un zvon suav te-a ametit de moarte.

Din paginile cartii, el pluteste.

Te tulbura o dulce rasuflare,

cand de al tau, obrazul si-l lipeste.

Si inima ii bate, tare, tare.

Toate simturile mele

(Anda Amir-Pinkerfeld)

Toate simturile mele - sufletul

le-am pus in varful degetelor

pe care prin parul tau le treceam.

De-atata suflet, degetele imi tremurau

si m-am oprit.

M-am prefacut toata in varfuri de degete

ce-ti netezeau parul.

Pe cand ne povesteam ceva

(Christian Morgenstern)

Pe cand ne povesteam ceva-ntr-o doara,

fara temei - o pauza - si-n ea,

adancurile noastre se aflara.

Apoi, aceeasi fraza - dup-o clipa

in care-adanc, tacut, ne-am cununat

fu iar usoara vorba, iar risipa...

Uneori

(Friederike Mayrocker)

Uneori prin nu stiu ce miscari intamplatoare

mana mea atinge mana ta, dosul palmei tale

sau trupul meu, inchis in vesminte se reazama o clipa,

aproape fara sa stie, de trupul tau in vesminte.

Miscarile astea minuscule, vegetale aproape,

imi strafulgera inima

si bergata ca un cutit voluptuos

si-s secatuita ca o fantana intr-o vara fierbinte.

Cantec de primavara

(Adalstein Kristmundsson)

Un vant usor

de asfintit

ma prinde tot.

Extaz si dor

sa spun cuiva,

nu stiu, nu pot.

e-n versul meu

ceva nespus,

nespus de tot.