duminică, 30 august 2009

prima mea prietena

curtea scolii, inceputul clasei a cincea.
deja inceputul scolii nu mai era o bucurie cum fusese in clasele mici. nu prea aveam chef de noul inceput.
la inceput n-am vazut-o, dar mamele noastre socializau, asa ca...
nu stiu cum am ajuns sa ne imprietenim, cat de spontana a fost situatia, dar am stat in aceeasi banca patru ani, cu exceptia unor scurte perioade cand alte doua colege de-ale noastre se certau intre ele si se mutau cu cate una din noi in banca, iar noi complotam despre cum sa facem sa le impacam...
ma atragea la ea o parte din mine la care atunci nu aveam acces: in ,,La Medeleni", ea ar fi fost Olguta, iar eu Monica. intre timp, diferentele s-au atenuat.
ne-am scris lungi scrisori in timpul liceului si al facultatii, ne-am citit reciproc jurnalele...
in fiecare an eu imi masor valoarea anului dupa numarul de prieteni noi castigati si de prieteni vechi cu care am pastrat legatura. avem 30 de ani de prietenie...
acum traieste in Franta, vine o data pe an, si cand vine ne rezervam o zi in care facem cate o tura de lac in Herastru si ne punem la curent cu ce-a mai fost prin vietile noastre. si suntem fericite sa ne dam seama ca, pe cai diferite, in anul acela am strans cam aceleasi lectii de viata si am ajuns la aceleasi insighturi...
la multi ani, surioara draga!

8 comentarii:

gaborpaul spunea...

In ce consta trecerea prin viata? In prietenii pe care reusesti sa-i pastrezi si in fotografiile pe care mai ai curajul sa le privesti... In rest, foarte putine lucruri...

ajnanina spunea...

bine zis, Paul...
de-aia fac eu multe poze... ca sa nu apuce ceilalati sa-mi faca :)
da ma uit la ele, orice-ar arata...
poate ca n-am ajuns suficient de tarziu in viata sa nu le mai pot privi...

Geanina Codita spunea...

Am spus mereu, prietenia este un cuvânt cu substanţă pentru mine.

O postare ce ar trebui să-i pună pe mulţi pe gânduri.

Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

ajnanina spunea...

la fel de multa magie, ca si in dragoste...
doar un pic mai linistita... :)

Leo spunea...

O Olguta in carne si oase ? Mi-e deja draga...!
Prietenia sincera e la fel de rara ca dragostea adevarata.

ajnanina spunea...

da, o Olguta...
chiar si fizic, cu atitudine mandra si plete drepte si negre...
si chiar canta la pian...

doareu spunea...

Minunat. Nu stiu de ce, dar mi+au dat lacrimile.
Poate stiu. Am o prietena, care imi reproseaza ca m+am schimbata fata de acum 7 ani de cand ne+am cunoscut, ca nu mai sunt la fel de vesela. POsibil m+a schimbat sau cu siguranta. Dar, un prieten adevarat nu te accepta cu bune si cu rele?

ajnanina spunea...

Claudia,
daca doar remarca schimbarea si te sustine indiferent de situatie e un prieten adevarat...
daca iti reproseaza schimbarea, inseaman ca prietenia se baza doa rpe anumite aspecte care va erau la un moment dat comune si acum nu mai sunt...
e bine de discutat pe fata.