primul sarut

prima data poate sa nu fie neaparat prima experienta, ci prima experienta memorabila...

cu mii de ani in urma, sau poate doar zeci, pe malul unei mari care nu muscase atat de mult din tarm ca acum, expusa soarelui si vantului, priveam de la oarece distanta un barbat inconjurat de femei care il felicitau de ziua lui.

si eu imi doream sa-l felicit, il admiram mult si imi doream sa-i seman candva...

doar ca nu voiam sa ma amestec printre cele care se agitau si trageau de clipele de atentie pe care le doreau de la el...

si totusi, sa plec fara sa vorbesc cu el ar fi fost si mai frustrant...

asa ca am asteptat pana a scapat de roiul de admiratoare si m-am indreptat spre el zambind oarecum nesigur si vorbindu-i in soapta in timp ce ridicam lent privirea spre el... suficient de lent, pentru ca atunci cand ochii mei au ajuns in ochii lui privirea sa nu tremure...

m-a privit zambind si s-a aplecat spre mine. am vrut sa-l sarut pe obraz si m-a sarutat pe buze.

pe neasteptate si uimitor, ca tot cerul in toata marea. o clipa. suficienta.

sarutul acela nu le-a anulat pe cele de pana atunci, ci a fost doar un punct de reper pentru urmatoarele.

in anii ce au urmat, m-a vazut crescand, l-am vazut maturizandu-se. nu foarte de aproape. am invatat de la el cu drag ce avea sa ne invete.

la un moment dat m-am desprins de comunitatea sa si am continuat sa privesc de departe. l-am vazut respins de cei care il admirasera, l-am vazut renascand si construind in jurul sau o noua comunitate, mai mica si mai stabila.

poate l-as fi urmat, dar propria mea evolutie ma dusese de mult in alta directie...

cu toate astea, daca il voi mai intalni, daca ma va mai recunoaste, o sa stie ca eu am avut incredere in el in tot timpul acesta.

la multi ani, lebada-vultur!