somn cu ochii mici, cu m peste n, cu flashuri luminoase pe sub pleoape si idei ametite...
la inceputul vacantei n-aveam somn, acum, ca se apropie de final as tot dormi... numai asa, ca se termina (desi cea mai grozava parte a ei abia urmeaza, plec cateva zile cu maestrul la munte)...
si asa adormita, cand ma plimb prin blogosfera, inteleg altfel cum scriu cei ce scriu... mai ales cei care scriu la ceas de noapte... cum aduna ei picaturile si faramele zilei si dle distileaza scotand parfumuri si esente...
cum isi ingrijesc ranile si isi trec delicat aici tristetile semnate cu picaturi de cuvant inchegat, greu si obosit, cu stralucire demna si verticala...
uneori clatinandu-se si dezactivand comentariile pentru a ramane in echilibru, permitand celorlalti sa vada fara sa atinga...
sau scriind repede un comentariu neutru sau chiar vesel dupa cel al ranii, pentru ca cei care citesc doar ultimele postari sa nu stie, sa nu simta...
vad indragostitii scriind alert versuri crude si ganditorii transcriindu-le lent pe cele coapte...
gust din ispitele descrise savuros de cei care se adreseaza direct simturilor...
si astept cu emotie sa citesc in dimineata urmatoare roua si sudoarea noptilor oamenilor dragi...
14 comentarii:
Si ei, cum te vad pe tine ?
Si tu, cum te vezi la ceas de seara ?
uite cine nu dormea...
de fapt, abia mi-am sters buzele plecand de la tine...
eu acum ma uit doar peste gardurile altora...
ei... cum ma vezi?
Cu mustati de frisca te vad ;;)
Heeee... Uite cine se uita pe geam...
Cu m peste n... Cam asa si yo, da' yo tot timpul...
Da. Intelegi mult si din comment si din no comment. Si nu ma refer la comentul gen "frumos", asta a e doar asa, ca "salut", nu e chiar comment.
E faina lumea asta, de bloguit, dar e si mai fain "afara".
Se face munte... :))) O sa punem o perna pufoasa sub blog, sa doarma linistit...
Darael,
cand am plecat de la tine, mi-am sters mustatile...
cu toate astea, cred ca ai vazut tu ceva...
am mancat niste inghetata la micul dejun...
de struguri, cu condimente ,,nopti orientale" :))
Mikka,
da...
abia astept sa mai scriu si pe hartie... :)
cu fundul pe piatra si nasul in nori...
Cant de frumos... randurile tale in combinatie cu malodia de la Enigma mi-au dat o noua stare... si am fost furata de o lume a gandurilor ce danseaza ca frunzele de artar :)
"vad indragostitii scriind alert versuri crude si ganditorii transcriindu-le lent pe cele coapte...
gust din ispitele descrise savuros de cei care se adreseaza direct simturilor..." - interesantă preocupare... Frumos.
Kami,
urez gandurilor un dans mai frumos, eliberator...
frunzele astea au un tipar repetitiv...
noua stare sa fie minunata...
Cristi,
da, cum sa nu?
si gustos, din loc in loc... :)
Ajnanina, mi s-a facut pielea de gaina. Pentru ca si eu am vazut toate astea, dar mai bine decat tine n-as fi putut sa le spun.
E fascinanta blogosfera, n-as fi crezut ! Ma plimb pe-aici de mai mult de jumatate de an, si tot m-as mai plimba. Am senzatia uneori ca ma plimb prin vietile si prin mintile oamenilor ! Dar numai atat cat ma lasa ei !
Leule, dragule, vezi, telenovelele-s nimica...
realitatea (chiar si virtuala) bate filmul...ca vezi cum te-ai uita cu ocheanul prin ferestre si citesti ce spun si ce nu spun oamenii...
si pe urma te trezesti ca ii iubesti teribil... pe cate unul, altul si pe toti la un loc...
Am inceput sa ma apropii pastrand distanta. Cred ca e mai bine asa, cel putin in ceea ce priveste anumite bloguri. E prea delicat uneori ce poti intalni... Un comentariu neavenit ar zdruncina un pic munca celui din spatele paginii....
De multe ori asa ma simt venind aici...
Drum bun, relaxare, simtiri din plin, frumos si bun, liniste si echilibru, scrieri alese!
Trimiteți un comentariu