citisem ieri pe un blog despre niste picaturi de ploaie... si mi se facuse o pofta teribila...
sigur, si dusul poate da senzatii asemanatoare, dar e previzibil...
in sfarsit a plouat si ploua inca si pe strada mea...
am iesit sa ma plimb, fara alt scop decat sa ma bucur de ploaie, doar cu cheile in buzunar. nici n-am inchis lumina, nici calculatorul...
a fost o plimbare destul de scurta, dar grozava...
de mult nu mai mersesem asa, fara nici o treaba, doar din pura placere prin ploaie... fara grija de a-mi proteja una-alta de apa, fara a ocoli baltile...
si ce simplu e...
ce usor sa-ti oferi o bucurie pura... am profitat de faptul ca era prea putin lume pe stradutele pe care le-am ales si am scuturat si crengile, mi-am bagat fatza in frunzele ude...
taare bine...
am mers privind in sus si apa s-a mirat si ea ca intra prin ochi in loc sa iasa...
ploua in continuare...
16 comentarii:
Încep să-mi placă ploile...
Pe vremuri de demult uitate, eram la mare. Ploua si toata lumea fugea de pe plaja. Doar eu cu inca cineva mergeam linistiti pe dig spre larg.
In capatul digului, am sarit in apa si ne-am bucurat; marea ne imbratisa si ploaia ne mangaia fata; da, o amintire deosebita.
Bucura-te de racoare...
Cristi,
si ploaia se invata, si cu cat devii mai constient de farmecul ei, cu atat intineresti mai tare...
i-as scoate pe batrani in ploaie sa se bucure si sa-si aminteasca. iar dupa ce i-as lasa un pic printre picaturi, i-as incalzi repede cu ceaiuri fierbinti servite la masute mici, de 2 persoane...
Darael,
se pare ca vremurile nu sunt uitate, ci abia asteapta sa se ridice din nou printre picaturi...
apa marii si apa cerului... si inca ceva, care le leaga... :)
Paul,
ma bucur cat pot, a devenit din ce in ce mai rara...
doar cand afara e racoare poti deveni constient de cat de cald e in interior... altfel, in caldura de afara le mai amesteci...
Stiam ca stropii din nori ne apara uneori de soare. Stiam ca stropii care ajung pe pamant readuc plantele la viata. Dar nu am stiut aproape nimic despre importanta stropilor care cad si acum imi dau seama cat de fascinanta poate fi "caderea" lor.
De multe ori ma surprind banalizand evenimente sau vieti reducandu-le la momentul inceperii si momentul finalului, si mi-e ciuda.
...e ca si cum as reduce tot ce am scris mai sus la "Stiam si mi-e ciuda"
din dragoste de viata
gata, ciuda a fost de o clipa.
bucura-te!
sunt inca atatea de redescoperit... :))
PLACERE PUUUURAAAA!
M-a prins in troleibuz. Bine merci pana acasa, ma uitam la aia care urcau, uzi total. Am coborat. Umbrela? Aproape degeaba. Apa in paraie pe strazi, baltile pana la genunchi. Am scos sandalalele de carpa si am lipait, in rochia lunga si uda. Muzica - Moliendo Cafe - mi-a dat impulsul cel mai tare, si am dansat vreo zece minute, tragand de rochia innodata pe jos prin baltoaca. Unde nu era balta, stropii loveau si sareau, pana la cot. Aia de pe margine, de langa blocuri, se uitau la o nebuna in rochie indieneasca si
cu castile in urechi, topaind si invartindu-se desculta prin balta.
Placere pura, dementa!
La bloc, nu aveam curent. Am urcat desculta opt etaje pe intuneric si am dansat si pe alea, nu urcasm vreodata desculta pe scarile blocului meu. Asta, pe "Santo, Santo" - Ayy-ayy, Gloritaaaa!
PLACERE PURAAAAA!
Pentru mine PLOAIA este la loc de cinste aşezată.
Iubesc ploile cu patimă, ador prospeţimea ce mi-o oferă şi nu în ultimul rând trăirile unice.
Pupici geaninoşi peste normă, draga mea dragă!
Mikka,
jos palaria in fatza ta...
ploaia mea a fost cu mult mai discreta... :)
da nu-mi pare rau, ma antrenez si invat sa dansez, intai in ploaie, apoi si in furtuna :))
in rochie africana :))
Geanina,
patima e care care face ca ploaia ta sa se evapore si sa se transforme in versuri si pupici...
sa-ti fie imbelsugata si rodnica...
Cat de frumos si de placut :) Am facut si eu alaturi de tine o plimbare imaginara si mi-a prins foarte bine. Ma simt racorita si plina de viata :)
bine ai revenit, printesa...
se pare ca va ploua si seara asta, asa ca fii pe faza :))
Frumoasă ploaie. E ca si cum ai fi plouat tu, despre bucuria gestului simplu.
Calin,
comentariul tau imi flateaza orgoliul...
inca nu am ajuns la nivelul ala, desi simt ca fac ceva progrese in ultima vreme.
totusi, daca ai nevoie de ploaie, spune, eu ma antrenez in continuare :)
doar sa nu ceri cu tunete si fulgere ca la astea chiar nu ma pricep... :)
Trimiteți un comentariu