infasurata in hartii...
in ultima vreme ma ocup cu stransul hartiilor. care sa arate ca sunt, ca pot, ca am... ca sunt competenta, ca am dreptul sa exist si sa zic una-alta.
la inceput m-am bucurat. da, social mai fac cate un pas.
in realitate, nu.
daca, dupa vechile traditii la nasterea mea s-ar fi plantat un pom, acum ar fi fost in intregime consumat pe hartiile care ma incojoara.
pierd ceva... fiecare astfel de anexa a mea detasabila ma face sa ma simt ca in lipsa ei nu sunt perceputa ca intreaga...
bine, nu ma refer la voi. stiti asta...
pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
6 comentarii:
Rămân fascinat de metEMOrfozele tale. Faza cu copacul care s-ar fi rpefăcut în hârtie mi-a făcut un pic pielea de găină.
Suntem de multe ori acoperiţi cu hârtii... Nu avem ce face, ne-am obişnuit... Subscriu la tot ceea ce a scris Călin...
Calin, nu asta am vrut :)
am sa caut imediat ceva cald pentru pielea ta...
Cristi,
ne-am obisnuit si de asta mi-e ciuda...
cred ca si daca as vrea sa am retrag (manastire, ashram, pustiu sau alte variante) tot as avea nevoie de inca un copac A4...
ceva cald...
sau rece, dupa dorinta.
http://www.glitter-graphics.com/graphics/861960
Am amestecat şi eu cu linguriţa, ca mâna aia, deşi nu-mi place să pun zahăr. Iar acum?
Calin,
pai ce faci cu ceaiul dupa ce ai amestecat in el?
il bei s ite incalzesti sa ute racoresti dupa dorinta...
nu era nevoie neaparat de zahar, vrajeala sta in miscarea linguritei si in sunet...
poti pune miere sau orice arome...
Trimiteți un comentariu