mi-e dor deja

nu stiam cum sunt adolescentii cand asteapta concertul vre-unui idol al caruit turneu va poposi si in orasul lor... dar iata, am trecut si eu, la o varsta mai inaintata prin asta...

in week-end am cunoscut un om pe care doream de vre-o cativa ani sa-l vad in carne si oase.

am invatat ca din abecedar tehnici dezvoltate de el. abordari simple si geniale. cumva, din punctul meu de vedere, mai grozave ca altele. din ale altora, nu. ma rog, chestie de preferinte si rezonanata :)

apoi, i-am citit o parte din carti. intr-una m-a fascinat povestind despre cum si-a vindecat mama de cancer, in cateva zile de lungi discutii in care femeia suferinda si-a modificat sistemul de convingeri despre ea insasi si despre relatia cu ceilalati, despre sanatate si boala, viata si moarte. si a mai trait multi ani dupa aceea.

ma asteptam sa vad un om a carui putere personala sa darame muntii.

am vazut un om a carui blandete si gratie cladea incredere si crestea zambete.

ma asteptam sa aflu tenici noi, de o subtilitate care sa ma depaseasca. am constatat cu surprindere (si recunostinta fatza de mentorul meu in de-astea) ca toate tehnicile prezentate imi erau cunoscute. si cu toate astea nu m-am plictisit nici o clipa si l-am ascultat fermecata pana la sfarsit.

in prezenta lui totul parea simplu. sper sa ramana asa si in continuare, aici si acum, in afara campului pe care l-a construit atunci acolo.