de vorba cu copacul, printre Pupaciosi :)

aseara m-am intalnit cu Pupaciosii.

e tare frumos cand se intalneste lumea. unii pentru prima data, si totusi nu a fost prima data. o parte din noi se cunostea profund, si asta a facut ca firele dintre noi sa vibreze si sa ne atraga unii spre ceilalati. la capatul firului, fluturau ca niste stegulete gandurile si emotiile noastre bune si frumoase.

asa ca, bineinteles ne-am recunoscut imediat.

despre cum ne-am jucat, a povestit Mugur aici.

inimile erau deja deschise cand am luat copacii in brate. asa ca si ei s-au bucurat. dorintele noastre, soptite lor, au urcat impreuna cu seva, prin frunze, la lumina, au coborat in radacini, in pamant, dupa resurse. acum sunt lansate cu atat elan in univers ca alergam sa ne tinem dupa ele.

cand ne-am desprins de copaci, am vazut ca eram mai multi, si cei care nu ajunsesera la intalnire, venisera, cumva, fiecare cu copacul lui. sau al ei. asa ca a fost o intalnire completa :)