...atata cat limitele noastre il pot concepe.
imi doresc expansiune, dar ma tin de margini.
fara margini, nu am de unde sa stiu cat ma extind :)
marginile mi se par foarte importante, sau mai bine zis muchiile :)
acele zone inguste unde se face trecerea dintr-ul loc in altul. si inapoi. sau nu si inapoi ?
19 comentarii:
Mi-ar place sa pot spune ca pot cuprinde cu imaginatia mea lipsa de marginire... dar ar insemna sa ma mint pe mine.
Inca cred "Ca doar infinitul poate de intelege infinitul"... asa cum doar un om il poate intelege pe un altul, si doar D-zeu il poate intelege pe D-zeu...
si omul e o parte a Lui, si pe masura ce creste si vede din ce in ce mai departe, intelege din ce in ce mai mult din ceea poate fi inteles. iar ce nu, iubeste :)
Care Univers ?
ala pe care il expandezi la fiecare pas, in necunoscut... :)))))
Cred in ratiune stiind ca n-o pot confunda cu un principiu care are mainile albe ca Dumnezeu si stiind ce ma desparte de cei ce au pus-o sa justifice lucruri de nejustificat. A gandi corect ?
Apartin prin sperantele mele celor care, daca n-au alt merit, cel putin nu si-au pierdut increderea ca au venit pe lume pentru a fi simple obiecte la discretia mortii.
Daca totul ar fi justificabil, totul ar fi permis :)
Darael, Ioan
cand vorbesc de Univers,vorbesc de bucatica aia pe care mintea mea o poate cuprinde.
sau de acea parte si mai mica pe care prezenta mea o umple.
si de faptul ca stiu ca asta nu e totul si ma straduiesc sa trec dincolo de ceea ce vad, aud, simt, cu cate doi pasi inainte si doar unul inapoi :))
Gabi,
putem gasi justificari pentru orice, asta e treaba logicii.
faptul ca nu e totul permis arata ca avem bunul simt mai presus de logica...
Mugur
asa e, uneori ne simtim ca Noe, alteori ca un animal oarecare de pe corabie...
animalul vede corabia si marea, Noe e convins ca mai e ceva si in afara de apa, cat ar fi ea de mare.
speranta sa traiasca :)
Am fost sceptica, nu mi-a placut :P
Iarta-ma Janine :)
Uite...nu trebuie sa te tii de margini. Trebuie sa ai abilitatea de a nu simti atingerea marginilor, atat de larg si incapator sa-ti fie Universul.
Imbratisari !
Multumesc, Gabi, nu ti-am simtit scepticismul...
al meu a fost oricum mai mare cand tu vorbeai (la tine ) de cele sfinte... :))
las ca si niste margini sunt bune... macar din loc in loc. altfel ametesc... sau devin prea orgolioasa :)
imbratisari si tie !
:)))
Asa sa fie, cum ti-o fi mai la indemana. oricum esti o curajoasa si-o puternica. Eu simt asta despre tine :)
daca simti asta, asta e o imagine a mea, cea din mintea ta. e posibil sa ma aseman ei in oarecare masura.
daca e mai frumoasa decat realitatea e un imbold evolutiv :))
Notiunea margine m-a frapat atat de tare citind ideea ta, intcat la sfarsit am uitat ca vorbeai de fapt de Univers.In existenta noastra avem parte de atat de multe margini, atat de multe muchii, incat fara teama de a gresi prea tare as spune ca aceasta mare trecere (asa cum o numea Blaga) nu este decat o meserie de acrobat. Marginile ne despart, marginile ne apropie, marginile ne provoaca teama dar in egala masura si nerabdarea de a trece dincolo; marginile ne sunt atat de necesare ne ofera reperele de care avem atata nevoie pentru dezvoltarea noastra. Asa cum o spun de ceva vreme, cred ca Univesrusl reprezinta suma tuturor reprezentarilor pe care elulele noastre neuronale sunt capabile sa le realizeze si este diferit pentru fiecare dintre noi ( de unde si expresia de Universuri palarele, caci paralele sunt doar la Jocurile olimpice.
In alta ordine de idei mai cred ca Universul este o Megastructura pe care, asemeni unui ceasornic elvetian, Bunul Dumnezeu a intocmit-o astfel incat sa functioneze dupa legi binedefinite, pe care omul le descopera treptat treptat.
Par example: daca mergem intr-un trib din jungla amazoniana sa zicem, si intalnim unul din membri atins de o maladie care in tarile noastre poate sa fie banala sub tratament dar care in acest trib ucide 100 % si ii dam medicamentul pe care il folosim cu o reusita de 100% in mediul nostru habitual, intr-un procent de 90 % muribundul se va vindeca, eveniment care se constituie in minune pentru bastinasi, dar care nu este decat o regula a Universului nostru al tuturor.
Buna dimineata de pe marginea mea de pat!
http://www.youtube.com/watch?v=2GaCR99oZfU
Buna dimineata, om bun, si iti multumesc pentru vizita!
da, exista si margini confortabile, cum e si marginea ta de pat si cum sunt toate cele de care ne tinem ca sa infruntam gravitatia!
si margini pe care le deschidem cum faci tu, poate, cu bisturiul, pentru a readuce ordinea in structura unui Univers ale carui legi au luat-o razna...
Ma bucur sa fac noi pasi in necunoscut alaturi de voi. Sa ma cunosc un pic mai bine pe mine sa imi ating universul pe la colturi cu voi ^-^
Kami
ne bucuram cu totii impreuna!
ce lume frumoasa!
ce viata frumoasa!
fara cuvinte...
http://lightenergyandlove.blogspot.com/2009/03/pentru-domnisoare-si-doamne-si-pupe.html
:)
Ioan,
daca zambetul acela e, n-am nevoie de cuvinte...
daca vrei sa-ti faci o imagine cam cat e de mare universul incearca asta,imagineaza-ti cat timp vrei cea mai mare distanta la care poti sa o percepi cu mintea ta,in comparatie cu adevaratul univers,nici nu ai plecat de pe loc.......si daca vrei sa extrapolezi...ca un lucru sa existe trebuie un altul sa-l contina,deci noi traim pe Tera,care face parte din sistemul solar,care la randul lui din galaxie,care face parte din univers,si universul din ce face parte,poate alte universe....daca continui ma ai pe constinta,....
Trimiteți un comentariu