despre speranta

Îi spunea Gmork lui Atreyu...

Nu stii nimic despre Fantazia? Este lumea imaginatiei oamenilor. Fiecare bucata, fiecare vietate, este o parte a viselor si sperantelor omenirii. Deci nu are hotare.
De ce moare atunci, Fantazia?
Pentru ca oamenii au inceput sa-si piarda sperantele si sa-si uite visele.
Deci Nimicul devine tot mai puternic.
Ce este Nimicul?
Este golul care ramine in urma. E ca o disperare care distruge lumea asta. Si am incercat s-o ajut.
Dar de ce?
Pentru ca cei ce nu mai au speranta sunt usor de controlat. Si cine are controlul are puterea.

(despre speranta, in: Povestea fără sfârşit, filmul)

evolutie

sursa imagine

mi-am tarat o vreme solzii prin iarba si prin frunze. parfumul pamantului, puternic si rascolitor imi dadea fiori pe sub pielea veche din care incercam sa ies. mi-am frecat botul de pietre si de scoarta coacilor, pana cand exuvia a inceput sa crape si sa se desprinda. o vreme, privirea mi-a fost tulbure, pentru ca si de pe ochi mi se lua un strat de trecut. sau mai multe...

cand privirea mi-a redevenit clara, rasucirile si unduirile fara tel si sens ale corpului s-au transformat in zvacniri de ridicare de la sol. vechea piele a ramas agatata in copacul binelui si raului. aerul mirosea deja altfel, mult mai proaspat si padurea imi alerga sub labe, in timp ce eu alergam spre zorii de zi.

m-am oprit pe marginea stancii, sprijinindu-ma de imensul copac inflorit, cu parfum de miere. timpul vorbelor noi se acelera in muschii mei de fiara, care dorea sa se joace, sa toarca, sa vaneze si sa lupte, in fruntea haitei sale, si totusi singura. am ridicat ochii inca galbeni de luna spre mierea inflorita si mi-am dorit sa ma scufund in ea...

puterea si gratia s-au amestecat si s-au concentrat intr-un mic ghem de culori stralucitoare, in stare sa zboare indelung si departe... am capatat aripi care abia se vad, pentru ca vibratia lor, hranita cu flori si cu miere le face abia vizibile. o data cu dulceata cunosc si dorul care ma face sa ma indepartez de copacul inflorit, pusand energie in aripile care se extind cu puterea intentiei...

planez acum peste intinderea vaii, indreptandu-ma spre varful muntelui, pentru a-mi lua si de acolo zborul dupa un popas de o clipa pe cea mai inalta culme.

ma joc focalizand imaginea, minunandu-ma de cuprindere si de detaliu... iar aripile mele isi proiecteaza umbrele peste intreaga vale...

umbrele capata consistenta si glas: cheama, ameninta, blameaza... planez deasupra lor cu rabdare si fara teama: stiu ca eu le-am adus in lume, eu le-am crescut si eu le-am ingropat: tot eu, cu ochii din ce in ce mai deschisi le voi vana una cate una si le voi sfasia cu ciocul, ca jertfa eternitatii...

cu umbrele bine stranse sub aripi si curatate de reziduurile karmice ma plimb o vreme printre cei cu care ma aseman si de care ma diferentiez, gata de imbratisare sau de lupta, fiindu-mi egal ceea ce ma asteapta. pentru ca stiu ca, indiferent cat ar dura, dupa ultima batalie incheiata, din care nimeni nu iese nici invingator nici invins, ci doar constient si plin de iubire, gata de intrare in lumina... voi intra in lumina.

.

a fost un dans al bucuriei si recunoasterii. pentru detalii, o puteti intreba pe Mikka. poate o sa spuna ea mai mult despre ceea ce pregateste. cand o sa vrea :)

Gust de feed-back

De obicei, eşecul lasă un gust neplăcut. Amar, sălciu, de alterat, de ars, de aliment gătit de o bucatareasa incepatoare si neinspirata. Pornind de la citatul ,,este posibil să fii dezamăgit dacă dai greş, dar eşti pierdut dacă nici măcar nu încerci” lui Beverly Sills, rezultă că alternativa şi mai gravă ar fi gustul imaginar/imaginat al strugurilor acri.
Logic, transformarea eşecului în feed-back, în învăţare, ar fi sa vedem (auzim, simţim, mirosim, gustăm) cum să transformăm aceste gusturi în ... ce a mai rămas ? dulce, sărat, picant... delicios...
Cum? Care ar fi mişcarea magică din baghetă, care sunt cuvintele potrivite, atitudinea adecvată? Ritualul special de alchimie emotională?
Care sunt oare condimentele al căror gust să transforme si cum le deosebim de cele al căror gust doar maschează?
Si cu ce curăţăm apoi cratiţele şi întreaga bucătărie înainte de a ajunge ceilalţi acasă, pentru ca evident să fie doar succesul?

.

p.s. placinta din imagine nu a fost facuta de mine, ci de o prietena. a fost delicioasa.

calatorie

m-am pregatit rapid pentru calatorie, o data intrezarita destinatia nu voiam sa mai pierd o clipa. pentru inceput m-am asezat cat am putut de comod si confortabil, aranjand toate cutele si invaluindu-ma de moale.

nu prea pornea, era inca greu. m-am uitat in jur, cu ochii inchisi, sa vad ce mai las... n-a fost nevoie, ce era in plus, s-a dus. intai mi-am pierdut mintile, si fara ele, nici nu mi-a trecut prin minte sa tin minte incotro s-au dus. nicaieri. nu conteaza.

apoi, stiam cumva ca trebuie sa ma las ghidata de emotii. doar ca emotiile, nesustinute de ganduri, s-au evaporat rapid. ancorele lor erau fixate in minte, si se pare ca mintile, zburand, s-au dus cu tot cu emotii...

senzatiile nu mai erau cunoscute, si o vreme m-am mirat, jucandu-ma cu ele prin corp. doar ca, de la o vreme, si corpul a disparut, iar senzatiile, in cercuri, ca niste mici farfurii zburatoare, se roteau pe langa locul unde statusem. la un moment dat, cand nu mai simteam nimic am inteles ca ceea ce pornise ca o calatorie nu mai era, si nici nu-si mai avea rostul, dar cine sa se intoarca? si atunci a revenit primul gand: se vede ca m-am uitat pe dosul hartii...

(in poza e harta, asa cum arata pe fatza...)

trenul de seara

PA intarziat de 18-19, scris pe langa concursul lui Calin
.

sub fereastra, calea ferata. la fereastra, fumul de tigara si visele. ce-ar fi daca trenul s-ar opri brusc si fata aceea blonda, care face probabil naveta, ar cobora si ea sa fumeze pe iarba din sant? oare ar avea timp sa coboare sa-i ofere un foc? n-ar fi mai bine sa stea si el in fata casei pe la ora aceea? sau sa ajute cumava la oprirea trenului? oare ce-ar putea face? azi nimic, ca ploua. si sigur ca ea n-o sa iasa nici macar la fereastra... dar daca poate opri trenul, de ce n-ar putea opri si ploaia?

leapsa noua: despre carti

din nou, un val de leapsa se rostogoleste prin blogofera. unele cunoscute deja, dar si noi. pe asta am primit-o de la Calin, si am mai vazut-o azi la acuarele. desi nu ma dau in vant dupa leapsa, de asta imi place, pentru ca vorbeste despre carti si are coerenta in intrebari :)

.

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

de obicei tin minte pagina unde am ramas. rar, pun un semn de carte. nu indoi pagina, pentru ca nu vreau sa ramana un semn decat acolo unde semnele indica o cale de urmat.

.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

da, ultima a fost Craii de Curtea Veche a lui Mateiu Caragiale. nu ma atrage sa o citesc, pentru ca nu cred ca a fost cumparata anume pentru mine, ci doar cineva a vrut sa scape de ea. cea mai draga dintre cele recent primite este Calea magului a lui Deepak Chopra. mi-e draga si pentru ca stiu ca e o carte importanta pentru persoana draga care mi-a dat-o. astept si un blog pe tema asta :)

.

3. Citiţi în baie?

nu, pentru ca in baie petrec putin timp :) dar citesc oriunde pot. adesea in mijloacele de transport in comun.

.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

da, prima va fi o carte de povesti pentru copii. mai am ceva manuale, dar alea nu le consider chiar carti :)

.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

eu privesc cartile ca individualitati, dar ma bucur cand le vad integrate in comunitati... in ultima vreme mi se par din ce in ce mai bine ingrijite :)

.
6. Care este cartea preferată?

multe. fiecare perioada a vietii a avut unele. n-as putea alege.

.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

fara numar, fara numar... :) pot recti la nesfarsit o carte draga, oricand gasesc ceva nou in ea...

.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

nimic. mi-ar placea sa-i cunosc ca si pe persoanjele lor, discret. in schimb mi-as dori mult de tot ca unele persoane impotante din viata mea sa-si publice cartile...

.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

cu cei care impartasesc ideile din cartea respectiva. ultima carte cumparata - Calatoria, a lui Brandon Bays, e la cincelea exemplar. pe celalalte le-am daruit.

.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

daca nu stiu nimic despre ea, ci doar simt asa, un impuls, citesc aleatoriu cate un fragment din ea.

.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

o poveste personalizata, scrisa anume pentru acea persoana.

.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

orice loc comod si linistit. sau macar aproximativ...

.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

liniste, liniste. chiar daca e muzica, n-o aud.

.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

doar daca n-am alta alternativa.

.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

majoritatea sunt cumparate. dar ma face fericita o carte imprumutata, daca eu n-o gasesc. acum sunt fericita ca am primit imprumut La danse de la realite, a lui Alexandro Jodorowsky. visam la ea de ani de zile, de cand am mai citit-o o data, imprumutata de la aceeasi persoana. acum mi-am copiat-o :) inca nu ma satur citind-o.

.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

o alta realitate. in care pot intra si din care pot iesi cand vreau.
.
cine vrea sa povesteasca mai departe?

si vorbele scrise zboara...

multe, prea multe fiind, omul incearca sa le fixeze undeva. dar pentru ca sunt bine hranite, capata forta proprie. uneori, ar vrea sa-l inghita chiar si pe cel ce le-a scris, crezand ca astfel vor deveni independente...
nici o sansa... le cunoaste el prea bine, cel ce le-a scris si le-a innodat zdravan unele de altele... la nevoie, daca se obraznicesc, poate da cu cartea dupa ele, ca dupa muste, pentru a le aseza la loc intre foi...
respectele mele, dom profesor :)

partea si intregul

spune-mi cum.... ca sa-ti spun...

cum e... asa si...

am auzit multe comentarii pe tema asta. unele aspecte de interes general sunt intens dezbatute.

m-am amuzat si eu sa ghicesc cele necunoscute pornind de la cele observabile. uneori ghiceam, alteori imi desfasuram propriile proiectii.

cred ca e valabil intotdeauna, daca observam comportamente naturale, necizelate de reguli sociale, neslefuite prin repetari automate.

comportamente spontane, netrecute prin filtrul ratiunii sau dorintei de a influenta.

privesc fascinata o femeie dansand. e unul din foarte rarele momente in care mi-am dorit sa fi fost barbat. o vad si imi imaginez restul vietii ei. cum merge, cum vorbeste, cum negociaza... cum castiga...

si apoi ma gandesc ca propriul dans nu ma reprezinta. nu inca. oare?

exersand si perfectionandu-mi dansul mai sunt oare eu, cea de pana acum? oare ce alte aspecte ale vietii mi se pot modifica fara ca macar sa-mi dau seama atunci cand pirueta ma va aduce in acelsi loc, cand miscarile se vor lega, cu gratie si economie de energie unele de altele si de ochii privitorilor?

am prins frigul. in poza :)

ca o magnolie inflorita

daca as fi copac, nu stiu daca as suporta greutatea unei asemenea frumuseti, asternuta brusc si rece peste mine, continuu, o zi intreaga.

apa si aer si structuri discrete, aproape vizibile. meteoriti minusculi in noapte. fara numar. sfarsitul lumii obisnuite, al realitatii ordinare, emotia de a sta pe marginea Fantaziei in expansiune.

top 3 - retrospective 2009 si ancore...

CELE MAI FERICITE ZILE din 2009 - greu de ales, dar iata trei din ele: 30 aprilie, 9 iunie si prima zi de vară, 21 iunie. de fapt, fericite au fost toate zilele si serile si noptile petrecute cu prietenii, toti - prieteni minunati de anul acesta. si au mai fost si alte zile de vacanta, dar lunile mai si iunie au fost in ansamblul lor, fericite. un mare proiect profesional se terminase, un altul personal era in plina desfasurare, aveam ceva bani si aveam timp de plimbat cu prietenii prin ceainarii, cafenele si carciumi. si aveam greutatea minima a anului, ceea ce mi-am propus sa ating cat mai repede si anul acesta. deci viata a fost usoara si frumoasa.

.

despre OAMENII CEI MAI IMPORTANTI si dragi am mai vorbit acum cateva postari, la raportul anual. ei se stiu, si se stiu si cei pe care nu i-am pomenit. din fericire, destui!

.

orice topuri care se respecta trebuie sa contina si ceva MUZICA, deci iata si trei din melodiile care m-au impresionat anul acesta, in ordine cronologica a descoperirii: una ascultata la nesfarsit pe blog la Mikka: Tiempo y Silencio - Cesaria Evora; o alta gasita cautand altceva, la care altceva n-am mai ajuns pentru ca cea care m-a lovit aleatoriu s-a imprimat puternic: Rainy dusk at Vosporos - Stamatis Spanoudakis, si una la care corpul meu reactioneaza inaintea inimii si mintii, inima se deschide singura iar mintea doarme si viseaza frumos: Harem - Sarah Brightman. fiecare din ele mi-a deschis inima intr-un fel sau altul, si acum inima mea are mai multe ferestre :)

.

top 3 filmulete motivationale (presupun ca le stiti cu totii, da le trec aici ca sa-mi aduc aminte si eu: DARE, VALIDATION, SIGNS. nu zic despre, ca mesajul lor e puternic si oarecum general.

.

top 3 lectii invatate(sper):

1. suntem intotdeauna singuri si niciodata nu suntem singuri cu adevarat, asa cum suntem unici si in acelasi timp picaturi in ocean. nu e logic, dar se poate experimenta.

2. avem libertatea de a alege chiar si cum sa ne simtim, desi e mai greu decat cu gandurile, care se supun cat de cat vointei. de exersat intai cu gandurile :)

3. asteptand, poti primi un pic; cautand poti gasi ceva-ceva; dar daca VREI cu adevarat, actiunea e superioara meditatiei, vizualizarii creatoare, gandirii pozitive si interpretarii statice a legii atractiei.

.

si in final, trei experiente pe care mi le-am propus pentru anul acesta, si care, daca le voi realiza voi mai descoperi una-alta despre mine, iar daca nu, nu voi pierde nimic, se pot reporta ;)) (nu sunt trecute nici la obiective, nici la vise, ci la posibilitati de explorat): lucrul cu copiii mai mici de 10 ani, modelajul in lut si calatoriile.

gata, la treaba!

pe agenda rosie primita in dar noaptea trecuta mi-am trecut obiectivele. nu, nu doar la inceput, ci si presarate prin tot anul. din loc in loc intrebari. m-am inspirat si de la Big Coach Ioan.

si am luat in pic de entuziasm si de la Robert Moss. A page a day. mai ales ca multe din obiectivele mele sunt legate de scris.

puterea intentiei imi incarca obiectivele (detaliat formulate, model SMARTER :))), dorintele si visele.

obiectivele stau in puterea mea. in cea mai mare masura. despre dorinte voi vorbi mai mult, in implinirea lor ma vor ajuta si cei din jurul meu. iar despre vise... ii voi povesti mai mult lui Doamne-Doamne, de parca n-ar stii... da vreau sa ma conving si eu ca pot, ca merit, ca pot sa-mi transform visele in viziune si viziunea in actiune.

si acum, la treaba (ceea ce va urez si voua:))

azi, prima pagina din fiecare din cartile pe care mi le-am propus sa le scriu (si sa le public) anul asta...

sursa imagine

mofturi finale

sursa imagine

cica e bine sa nu treci in noul an cu datorii. ca atare, karma restanta din diverse momente ale anului se strange acu, spre final si se urca pe tine. nu care cumva sa ramana ceva pentru la anul. asa ca zilele astea, ocupata fiind sa-mi spal pacatele, n-as prea vrea sa fac altele. in acelasi timp, nu prea raspund pentru vorbele si faptele mele...

cat as zice ca e doar o superstitie, nu reusesc sa matur de sub scara toate cioburile oglinzilor sparte de pisicile negre in ceasurile ramase din zilele de vineri 13. stiu doar ca e suficient ca decembrie sa se tranforme in ianuarie, ca toate mofturile astea de final de an, ranile vechi de cateva vieti si reactivate aleatoriu sa devina doar un zambet amuzat.

mai e putin, doar cateva zile si redevin omul de incredere care sunt in cea mai mare parte a restului anului. si n-are legatura cu ideea de sarbatoare, cu traditii, cadouri, negocieri si alte alea. ci asa, pur si simplu. doar de trecerea timpului. imi cer iertare anticipat tuturor celor cu care interactionez zilele astea :)

la anul si la multi ani!

inca o fericire...

mi-am petrecut o zi intreaga impreuna cu o prietena. vorbind si ascultand. privind si privindu-ne. abia asteptand urmatoarele cuvinte. si sincronicitati. nu ne-am vazut de doi ani, dar stim ca, indiferent de diferentele in spatiu-timp, sigur au fost experiente comune, de crestere si dezvoltare. pe acelea ni le sorbim reciproc, ochi si urechi. bucurandu-ne una pentru alta. ei da, indiferent daca experientele au fost bune sau nu.

si am redescoperit. cat de constient poti sa fii atunci cand te vezi oglindit in ochii celuilalt si te recunosti. si te simti acceptat cu toate ale tale. lumea pare in ordine, indiferent de catastrofele ecologice. un moment de stabilitate plina de iubire.

sigur ca am fi mai avut de vorbit. parca abia scosesem dopurile. poate ne mai vedem o data pana se intoarce acasa. dar si daca nu, ziua de ieri a fost un mare cadou al anului.

multumesc!

Fericire, fericiri

Iubește clipa, și energia ei va răzbate dincolo de orice frontiere. Corita Kent

Ceea ce dă savoare vieții este ceea ce nu se repetă. Emily Dickinson

Fericirea este ca o boală. Se ia. Simon Elliot, 11 ani

Fericirea este când un lucru obișnuit strălucește ca aurul. Pam Brown

E greu să găsim fericirea în noi, dar e imposibil să o găsim în altă parte. Agnes Repplier

Fericrea constă în principal în dorința de a porni într-o direcție nouă, cu inima ușoară, fără păreri de rău și fără ezitare. William Sheldon

Când ești la strâmtoare și totul ți se împotrivește, pânî când simți că nu mai poți rezista nici un minut în plus, nu renunța. Tocmai acela este locul și momentul când ți se întoarce soarta. Harriet Becher Stowe

În căutarea fericirii proprii, îți limitezi orizontul. În urmărirea fericirii celorlalți, străpungi orizonturi nebănuite. Pam Brown

Există o lege minunată și misterioasă a naturii conform căreia cele trei lucruri pe care le dorim în viață – fericirea, libertatea și pacea minții – le dobândim dăriundu-le. autor necunoscut

Iubirea și bucuria fie sunt gemene, fie se nasc una pe celalaltă. William Hazlitt

Cei care aduc lumină în viețile altora, nu pot să o păstreze doar pentru ei înșiși. Sir James M. Barrie

Momentele fericite de care avem parte ne iau prin surprindere. Nu noi le stăpânim, ele sunt acelea care pun stăpânire pe noi. Ashley Montagu

Fericirea dă buzna printr-o ușă pe care ai lăsat-o deschisă și ai uitat de ea. John Barrymore