sâmbătă, 15 ianuarie 2011

de veghe langa ceainic

exista ceaiuri a caror aroma nu poate sa fie descrisa. pentru ca nu e o aroma unica, ci o gama intreaga de senzaţii complexe: din momentul in care ghemul de iarba si floare uscata a fost scufundat in apa fierbinte si pana cand ultima picatura a trecut de pe buzele cestii pe buzele tale, in fiecare clipa e un alt parfum, un alt gust, o alta caldura, un alt mister.
iarba si floarea se deschid treptat, eliberand cu zgarcenie esenta lor pretioasa.
cescuta e mica, pentru saruturi repetate: unele pure, altele indulcite cu zahar sau miere, unele fierbinti, altele abia aburinde.
si incerci cu fiecare gura sa afli secretul... cand esti foarte aproape, ceaiul s-a terminat.
iarba uda si floarea de pe fundul ceainicului au obosit tot spunandu-ti...

10 comentarii:

John Constantine spunea...

sau poate nu iti zice secretul ca sa te imbie sa-l bei si in alta ocazie

ajnanina spunea...

John, sa stii ca asa-i...
sunt cateva ceaiuri pe care le astept mereu ca pe surprize...

de exemplu perle de iasomie (la Metoc)sau secret tibetan (ceainaria Rendez-Vous):)

acuarele spunea...

Da, ceaiurile trebuie savurate, iar cana din care ti-l oferi conteaza enorm!... :)
Mi-am luat de Craciun o cana chinezeasca de portelan, pictata, cu capac si sita tot de portelan. E o minune!... :)

acuarele spunea...

*"ceaiul trebuie savurat"... Dau vina pe "luni dimineata"...
O saptamana excelenta!

simf spunea...

si eu sunt indragostita de ceaiul de flori de iasomie. e o minune!

ajnanina spunea...

Acuarele,
da, lunea si iarba creste mai greu :)
dar ceaiurile merita savurate si fiecar din ele si toate :)
mi-ai dat o idee: doua sau mai multe ceaiuri in acelasi timp.

sa te bucuri de cana ta minunata!

o saptamana excelenta si tie, cu culori frumoase si multe arome!

ajnanina spunea...

Simona, si nu-i asa ca parca nu il iubim suficient de des ? :))

o sa beau azi o ceasca si o sa ma gandesc si la tine :)

simf spunea...

gand la gand, ajnanina! la 11 am fost la "libraria mea" - librarie si ceainarie, intr-o casa de patrimoniu, pe-o straduta cu aer desuet. si-am baut ceai de iasomie. si m-am gandit la tine.
mi-am luat si un pachetel pentru acasa. avem noi niste cescute colorate, 4 (una lume stie de la cine), mici - ca minunile se degusta nu se beau.

mihaeladitoscana spunea...

oh,intotdeauna mi-am dorit un servici de ceai asa transparent de sticla,ca sa vad culoarea ceaiului si sa-i simt mai bine aroma.mie oricum sa stii ca cel mai mult mi-au placut biscuitii aia din vasul rosu mai mult decat cei din vasul albastru.asta asa,ca sa stii! :))p.s.sper ca nu ai observat ca ti-am furat si eu niscaiva bicuitim! :))

ajnanina spunea...

Mihaela, ma tem ca i-ai furat cam tarziu, ii mancasem deja... a... ai dreptate, i-am mancat mai inainte pe cei din vasul rosu :))
oricum, biscuitii virtuali sunt miraculorsi, autoregenerabili :)
le-ar placea si fantomelor tale...