imaginePlutea prin aer umbra lui Adam
Şi merele mă ispiteau din iarbă
Şi-n clipa când din primul măr muşcam
Cu visele prin frunze stând să fiarbă
Cu teama-n fiecare măr rostogolit
Că-i ultimul, că-s ultima făptură vie
La Dumnezeu şi diavol mă rugam
O, fie numai încă unul, numai fie !
Un şarpe mic, uscat şi obosit
Se legăna aiurea pe un ram
Iar merele luceau mai stins în asfinţit
Când eu, mai disperată, culegeam
Crengi, frunze, iarbă, mere tot mai rar
Uitând de raiul de care mă îndepărtam.
Şi merele mă ispiteau din iarbă
Şi-n clipa când din primul măr muşcam
Cu visele prin frunze stând să fiarbă
Cu teama-n fiecare măr rostogolit
Că-i ultimul, că-s ultima făptură vie
La Dumnezeu şi diavol mă rugam
O, fie numai încă unul, numai fie !
Un şarpe mic, uscat şi obosit
Se legăna aiurea pe un ram
Iar merele luceau mai stins în asfinţit
Când eu, mai disperată, culegeam
Crengi, frunze, iarbă, mere tot mai rar
Uitând de raiul de care mă îndepărtam.
4 comentarii:
Oare toamna e trista?
Frumoase versuri!
Ultimul mar pare o frunza...
Oh, cate mere mai sunt inca!
Si ne plac si miercurile cu cuvinte!
A&M,
multumesc de abundenta de mere :)
foaaarte bune!
Există pericolul să cădem pe Pământ, dacă trecem de primul vers? :)
Frumos colaj, vers + foto.
Zi senină
Andi, da, e posibil :)
dar Pamantul e aproape, Gradina Raiului e chiar pe suprafata lui... :)
asa ca e ok...
Trimiteți un comentariu