imagine: Juni Mond, Windows, fotocommunity.si noi intre ele, prin ele, dincolo de ele, trecand de limite, de granite, depasindu-le.
cuvinte magice de deschidere, de inchidere, de trecere, de intrecere.
emotii cheie care te fac sa ingheti inaintea lor sau sa zbori prin ele.
bucurii ale atingerii, ale privirii de aceeasi parte, de toate partile.
zboruri, aruncari, trantiri, inchideri gingase, care mangaie aerul de langa noi sau ne trec adanc prin carne.
niste trepte din cand in cand, unele in sus, unele in jos... sau aceleasi, in spirala, in lipsa, in loc de.
drumuri intre ele, sprijin de tocul lor.
durerea trecerii de unele prea stramte sau ramase mici. reintoarcere, cautarea lor prin zidul pe jumatate daramat.
si privrea plina de iubire, de dorinta, de speranta catre un vesnic dincolo.
.,,Suferinta este uneori inevitabila, si atunci cand trebuie sa suferim, putem accepta acest lucru, cu compasiune. Optzeci si patru de mii de usi se deschid catre adevarul inter-fiintarii, si suferinta este una dintre acestea. Dar exista si alte usi, printre care bucuria si iubirea-bunatate."
Thich Nhat Hanh, in prefata cartii ,,Fructele intunericului" de Joan Hailfax
10 comentarii:
cine are puterea de a deschide uşi noi din/prin propria voinţă? lupta cu puterea obişnuinţei printr-un program asumat. cât de aproape e abandonul şi cât rămâne din ceea ce ne-am propus să fim? poate viaţa, evenimentele şi conjuncturile, ne formează mai mult decât o fac cuvintele cărora le dăm noi importanţă! nu ştiu... cuvintele lucrează deplin în sfera contemplaţiei. acolo, da! pot afecta ungiul sub care razele soarelui ne luminează viaţa...
Beausergent, uite un posibil ajutor...
http://www.horoscoptv.ro/blog/2011/03/vremea-schimbarilor-furtunoase/
eu cred ca fiecare dintre noi avem acesta putere.
si daca vointa nu e suficienta, dorinta e cea care trebuie sa creasca...
si pentru asta, sa privim dincolo de usi, de ferestre, de porti... cand ceea ce e dincolo va creste dorinta noastra, atunci si vointa se va intari :)
si uneori usile sunt deschise, treuie doar apasata clanta.
Dincolo de...
"niste trepte din cand in cand, unele in sus, unele in jos... sau aceleasi, in spirala, in lipsa, in loc de" strabatute, stra-batute, batute de atatea ori de cate ori ne-am batut cu limitele...
Mi-a placut sa pun una din limite acolo jos, pe pamant. Sa o ia el/Ea si sa o faca praf si pulbere.
Aici, in imaginea asta frumoasa... stii deja ca as merge cu un foc. E albastru, e frumos, dar tot imi ard degetele sa pun o flacara-doua...
Lumina aia din capat o cere pe asta din suflet, sa faca odata punte si sa trecem dincolo.
Multumesc de privirea plina de iubire...
Mikka, focul din inima gaseste drumul...
si da, nu se multumeste sa se oglindeasca, lumineaza si arde.
acum stiu din ce e facut praful de pe drum... din toate limitele calcate in picioare :))
iubirea (si) in ochii tai e, privirile o cauta :)
Doar speranta e cea care ne conduce pasii spre ceea ce ne dorim sa gasim dincolo de usi, porti, ferestre...si chiar daca nu gasim intotdeauna ceea ce am sperat, e drumul nostru, trebuie sa-l acceptam asa cum ni se dezvaluie.
April
April, primavara draga, drumul nostru din speranta e tesut intai si intai, asa e...
si daca nu gasim ce am sperat, speram in continuare si ne remodelam propriul drum, si il impodobom frumos din toate puterile noastre :)
“Când după saltul superluminic
pregătit cu atâta precizie -
prin de trei ori viteza luminii -
ei tot s-au întâlnit fiecare cu cei şapte…
au ştiut .
Deşi erau la graniţă…
tot li se oferiseîncă o şansă
să se regasească real .
Cei cu aripi de lumină nemetalice
erau acolo oprindu-i .
- Lipseşte Iubirea… căutătorilor .”
Anonim,
multumesc de cuvintele inspirate. voi dauga postarii un citat care le raspunde intr-un fel sau altul...
Magica muzica a cuvintelor gasesc aici, plina de seva, de inteles!...
Suferinta ne creste scoarta, maturitate. E buna si ea, adesea. Desi de multe ori m-am intrebat, cum ar fi fost viata mea daca as fi evitat anumite intamplari prin firida carora am intrevazut si multa micime umana... ingustime a sufletului... inchistare! As fi suferit infinit mai putin, stiind mai putine!...
Acuarele,
poate ca da. dar uneori suferinta vine si din nestiinta si din dorinta de cunoastere, lipsita de putere.
e buna si scoarta, cat sa coaca miezul.
si apoi sa fie data la o parte... :)
Trimiteți un comentariu