vineri, 5 februarie 2010

nostalgia inconfundabila a vanatorilor de absolut

mi-a ramas expresia asta in minte din perioada in care nu vazusem inca vre-unul, dar eram sigura ca am sa-l recunosc atunci cand am sa-l vad.
era intr-o povestire SF, si in povestirile SF, timpul si spatiul sunt redate uneori intens, acut. si/sau cronic, in acelasi timp.
treptat, am inceput sa vad din ce in ce mai multi. pe unii suficient de aproape incat sa le simt dorurile si durerile dupa ceva de departe si, poate, de demult.
pe altii, sa-i banuiesc doar; se ascundeau destul de bine, purtau expresii normale pe care le asortau elegant situatiei, dar ii simteai de nicaieri, si oricand gata sa se desprinda.
sunt cei care asculta cantece pe care nu le mai aude nimeni, poate chiar muzica stelelor, dar nu se bucura de ele.
beau roua si lacrimi si nimic nu le poate potoli setea.
stau de vorba cu pietrele si traduc soaptele vantului, si cu toate astea raman fara cuvinte in situatii simple.
ratacesc prin galaxii, fara sa se poata opri undeva, pentru ca in sangele lor, in codul lor genetic se afla scris ca un blestem cuvintele ,,in alta parte".
nu lupta, dar pot deveni uneori eroi. iar ratacirea devine contagioasa, cei care i-au iubit continuandu-le cautarile fara sfarsit, in vecii vecilor.

15 comentarii:

Geanina Lisandru spunea...

Sunt mulţi vânători de absolut, draga mea.
Îmi vine acum în minte zicala
Prostul nu înţelege, dar spune că a priceput...înţeleptul invers...

Pupici geaninoşi!

Darael spunea...

Ai uitat sa spui ca acest soi de vanatori sunt cel mai dorit vanat din lume. Oamenii ii vaneaza peste tot si se mandresc atunci cand reusesc sa-i omoare.....

ajnanina spunea...

Geanina,
asa e... si invers, atinci cand se trezesc amandoi o data :)

ajnanina spunea...

Darael, da, sunt un vanat dorit cu aceeasi intensitate cu care ei isi doresc sa fuga :)
si nu doar de/ de catre cei care isi doresc sa ii omoare, ci de oricine isi doreste sa le ataseze ceva concret :)

Cristian Lisandru spunea...

Paradoxuri - "sunt cei care asculta cantece pe care nu le mai aude nimeni, poate chiar muzica stelelor, dar nu se bucura de ele.
beau roua si lacrimi si nimic nu le poate potoli setea.
stau de vorba cu pietrele si traduc soaptele vantului, si cu toate astea raman fara cuvinte in situatii simple"...

Suntem prinşi în plasa paradoxurilor, în fiecare zi...

ajnanina spunea...

Cristi, da, uneori se confunda chiar cu tesatura realitatii :)

gabi spunea...

Janine,
excelent surprins si scris din miezul unui privitor al vanatorilor de absolut :)
Te pup.

gabi spunea...

si mai cred ca-i doare si pe vanatorii astia atunci cand se desprind,insa absolutul lor are nevoie ca ei sa fie mereu pe drum, cu trusa de pansamente alaturi.

(eu proiectez, evident :))

ajnanina spunea...

Gabi, draga, ce frumos ai zis...
pana acum nu ma gandeam la nevoile absolutului...
asta inseamna ca absolutul e relativ... ceea ce e foarte imbucurator pentru mine...

Mikka spunea...

Sunt curioasa ce se intampla cand absolutul este in sfarsit atins si prins, si nu de unul, ci de doi vanatori... Cand "in alta parte" e in aceeasi alta parte... Oare absolutul poate fi impartit frateste? Ori macar consumat? Ori e doar admirat si asta inseamna ca e tot undeva, in afara vanatorului, care sta si se uita?
Ori... ce naiba, m-am prostit mai tare decat eram!

Ai spus prea frumos si m-am pierdut... Oare cumva in absolut??

ajnanina spunea...

Mikka,
oh, ce frumos ar fi...
ar insemna ca aman2 sa Vada...

putin probabil, dar poate ca nu imposibil...
atata timp cat absolutul e relativ, daca ceva nu s-a petrecut pana acum in universul vizibil nu inseamna ca nu s-ar putea petrece candva...

Leo spunea...

Cred ca ii recunosti pentru ca si tu esti unul dintre ei. Nu ? :)

ajnanina spunea...

Leo :)
fiecare e, in felul sau, unic si altfel...
si desi fiecare din el stie teoretic asta, nu se poate opri :)

ma opresc si eu in dreptul tau si te salut: i see you :)

Anonim spunea...

Salutare, salutare!
Daca vantul e absolut, atunci sint si eu vanator de absolut, si din aceste motive m-am prezentat aici la tine, ca mi-a zis Vania cu precizie ca iti va face placere sa intalnesti, iata, unul ca mine, cu gloantele absolute si cu pusca absoluta la mine; si cand ai timp, te invid de acum la o sueta absoluta pe blogul meu absolut.
daca vrei.
te-am pupat acum, ma duc la vanatoare de absolute vrajitoare :)

ajnanina spunea...

salut, vantorule de vant absolut!
am sa te citesc cat de curand...
si, indirect, salutari lui Vania :)