sâmbătă, 13 februarie 2010

in plina faza maniacala :)

oare de ce imi vine SA UCID pe oricine incearca sa imi vanda ceva? sau sa-mi propuna o afacere fantastica in care eu nu trebuie decat sa... si sa... si, bineinteles sa investesc... si sa-mi conving toti prietenii si cunostintele sa...
daca pana atunci persoana respectiva ma putea considera prietena e si mai grav. pentru ca din momentul in care aud frazele tipice, spuse cu o voce pe care nu i-o auzisem pana atunci, m-a pierdut complet. nu mai e cazul sa-i spun ca daca vrea sa ramanem prieteni, nu trebuie sa-mi mai pomeneasca de afacere sau produs (produs fatza de care n-am nimic contra, pot sa-l si cumpar in alte conditii). pentru ca relatia oricum s-a distrus in momentul in care in fatza mea prietenul (pardon, fostul prieten/prietena) a disparut, fiind inlocuit de vanzator.
si am convingerea ca si din fatza celeilalate persoane eu ca om am disparut, m-am transformat doar intr-un nume de sters din lista de contacte.
caci da, daca insista sa ma convinga, pot sa reactionez atat de urat incat nu va mai incerca altadata.
ma intreb si eu de unde atata ura...

9 comentarii:

Anonim spunea...

Draga mea Janina,
- unii oameni pentru un strop in plus de interactiune se cearta stand la coada,
- altii vin si te roaga sa la faci un favor pe care oricum puteau sa-l rezolve singuri,
- altii te vor barfi sperand sa afli si sa vii la ei furioasa, bagandu-i astfel in seama cum n-ai mai facut de mult timp pentru ei.

Unii isi fac retele in care, chiar daca businessul merge prost, cantitatea de cunostinte devine atat de mare incat isi pot permite sa piarda un prieten care-i considera vechi pentru o suta de curiosi.
Da-le voie sa-si alunge singuratatea cum stiu ei mai bine.

Apropo, pentru ca eu cumpar destul de des de la tine, ai vrea sa-mi cumperi si tu comentariul asta? Tot ce ai de facut e sa-mi trimiti un raspuns cu gandurile tale...poate n-o sa stim niciodata daca tu esti in reteaua mea sau eu in a ta dar stim sigur ca suntem in acelasi business impreuna: al incurajarii iubirii.

din dragoste de viata

ajnanina spunea...

dragul meu drag cumparator discret :)
iti multumesc ca imi umanizezi si indulcesti ideea de vanzare-cumparare...
mi-a trecut supararea, suficient cat sa ii scriu un mai cu scuze persoanei la care am tipat ieri :)
nu, nu urasc toti vanzatorii, sunt si unii pe care ii iubesc, pentru ca imi ofera exact ce imi doresc eu sa cumpar, la orice pret, si nu ceea ce vor ei sa vanda...
nu m-am suparat niciodata pe vre-un vanzator de dulciuri care isi lauda marfa, chiar daca imi intretine o dependenta nesanatoasa, pentru ca vinde ceea ce eu imi doresc... indiferent de costurile de moment si de riscurile de perspectiva :))
si multumesc de incurajare... sunt in reteaua ta :)) a mea a picat cu stalp cu tot din cauza vremii nefavorabile :))

Mikka spunea...

Heeeee... poveste cunoscuta, si asta :))
Numai ca yo stiind limba vanzatorilor, si chiar cateva trucuri, am stiut si cand i se temrina "bateria"... Si yo sunt tare, foarte tare de cap... Asa ca
am lasat prietena sa stea asa, in poza aia, pana s-a plictisit ea. A inteles ca nu voi face nimic din "sa... si sa..." si a priceput si ca n-am sters-o de pe lista (inca). Posibil sa nu aiba prea multi prieteni, asa ca m-a pastrat in agenda ei.
Eu stiu ca ea nu doar vanzator si intr-adevar, in cazul ei, chiar face asta de nevoie. Mare nevoie.
Posibil si sa fi apreciat faptul ca am trecut peste sentimentul ala neplacut al incercarii cuiva de a se folosi de mine.
Posibil sa nu fi fost niciuna din astea...
Dar, stii, e un cantec ce-mi place rau: "No somos ni malos ni buenos, tan sólo hacemos lo que podemos"
(nu suntem nici buni nici rai, facem (si noi) ce putem... "

ajnanina spunea...

Mikka,
totul este posibil :)
multumesc, suflete!

DoarEu spunea...

Asa reactionez si eu... dar eu spun NU, multumesc din start! :))
Oamenii incearca, si daca nu la prieteni, atunci la cine? Dar, astia nu sunt prieteni adevarti...caci, clar nu te cunosc!

ajnanina spunea...

DoarTu,
da, si eu...
si unii inteleg...
doar ca altii sunt stupid de insistenti... si atunci renunt la politete...

ombun spunea...

Draga mea prietena de dincolo de ecranul monitorului, ce-ai zice daca am incheia o afacere avantajoasa pentru amandoi? tu continui sa scrii la fel de frumos si de patimas si eu sa citesc cu acelasi nesatz....sper ca vom ramane preteni in continuare....."Supararea bate-o Doamne, tot in pat cu mine doarme, eu ma-ntorc catre parete, blastemata tot ma vedi"....

Sarutari de maini!

ajnanina spunea...

ombun, mi-era dor de tine!
da, ha s-o facem dupa cum ai zis si daca te citesc si eu mai des, si mai drag imi va fi :)

giuliaszavo spunea...

vad ca ai aceiasi alergie ca si mine la vânzatori... de orice fel, chiar si iluzii.

eu am fost si vânzatoare, dar nu am mintit clientii. Cred ca nu mi-e în fire sa vând nimic... sau ma rog, aproape nimic...