zilele trecute am avut parte de cel mai frumos spectacol uman: mi s-a daruit vederea clipei cand cineva a luat o hotarare, a facut o schimbare mare, a transformat un eveniment posibil formal intr-unul real.
se pregatise sa vorbeasca pe o tema profesionala, bine cunoscuta si care nu i-ar fi cerut vre-un efort. pentru o recunoastere a unor calitati pe care oricum le avea de multa vreme. si intr-o clipa s-a razgandit. a dat la o parte praful cararii batute si s-a intors printr-un salt superb spre ceea ce inima ii cerea sa faca. si ne-a prezentat aparent in gluma o parte a sa pastrata multa vreme neatinsa. unii nici nu si-au dat seama, caci prezentarea a fost la fel de convingatoare ca si cea pregatita.
doar ca lucratorul era inlocuit de luptator.
daca s-ar fi putut vedea, ar fi fost ca o inviere: straturi-straturi de armuri cadeau, impinse de speranta care crestea pe dedesubt. aparent, expresia fetei si atitudinea nu erau cu mult diferite. doar ca se presimtea aburul cald a unei duminici a sufletului si intampinare unei saptamani de lucru cu Sine.
.
sunt fericita si recunoascatoare ca am putut sa fiu martora la asa ceva.
12 comentarii:
Îmi plăcu schimbarea aceasta. E nevoie de ea la timpul potrivit.
Să ai o săptămână plină de frumos!
Geanina :)
da, de multe ori ni se pare ca acest gen de schimbari meritau sa se produca mai devreme...
cu toate astea, facute mai devreme ar fi cerut efort.
dupa cum spui tu, apare un timp potrivit... cand se face de la Sine.
o saptamana minunata si tie!
Superb! La cat mai multe schimbari, metamorfazari in frumos si perfcet!
Imbratisari pentru un un om tare drag!
DoarTu,
ca doar e primavara...
imbratisari pline de dragoste si tie...
a propos de imbratisari, am gasit un anunt de FRRE HUHS pentru 7 martie...
Ah, ce frumos ! Succes luptatorului daca ne urmareste !
Leo,
inca nu, dar am sa-i transmit :)
Da. A fost exact asa cum ai vazut, ca o inviere. Ma bucur ca am fost si eu acolo, sa vad asta. Si inca pastrez imaginile alea, si iara imi dau seama ce mult face un om cand face din inima, si ca nu face doar pentru el...
Recunoscatoare si fericita, si eu!
Mikka,
da, degetelul tau a fost foaaarte aproape de butonul fierbinte :)
si sufletul tau la fel :)
va iubesc pe toti :)
e intotdeauna frumos cand un om isi poate pune in lumina si o alta fata; toti le avem, insa putini stim sa le aratam; de obicei ne blocam la una..
Pentru noi care ne prezentam din ce în ce mai mult dezbracati de armuri, e o noutate sa vedem ca si altii au acest curaj.
Dar ma întreb daca chiar este asa de bine. Toti se asteapta sa jucam rolul bine cunoscut, comod pentru cei din jur.
Este obositor sa stai gol în fata tuturor! Si stànjenitor!
paulgsandu,
avem, avem...
uneori purtam mai mult una, precum hainele preferate, noroc ca se uzeaza si-alea si-alea :)
alteori ne mai croim cate una noua...
important e sa ne privim in oglinda cu bine :)
Giulia,
prima armura e greu de dat jos.
dupa aceea oricum incepe lupta.
e obositor, dar... ce revelatie pentru cel ce doar a visat pana acum la aceasta imagine pe care acum i-o oferi... :))
stanjeneala nu afecteaza luptatorul. zic si io, n-am ajuns inc acolo...
Trimiteți un comentariu