il chema Valentin si a fost primul meu prieten. nu-mi amintesc ce varsta aveam, poate eu patru si el cinci sau eu cinci si el sase, dar mi-aduc aminte de-a ce ne-am jucat prima data: de-a minerii! adica ne plimbam in sus si in jos pe scara blocului (el statea la unu si eu la trei) si bateam in pereti.
imi amintesc doar o imagine a lui dintr-o fotografie, cred ca avea vre-o opt sau noua ani, fotografie mica, alb-negru cu el zambind, cu obrajii bucalati de undeva din vre-un parc, intre trandafiri. el s-a mutat pe la zece-unspe ani din blocul acela, eu dupa inca vre-un an doi. l-am mai intalnit o singura data dupa aceea; apoi am auzit ca s-a facut militian si n-am vrut sa mai aud de el :)
2 comentarii:
Eu nu am nicio Valentina, dar mi-am adus aminte de toti tovarasii de joaca si chiar de tovarasa invatatoare....pe care pot sa-mi imaginez ca o chema Valentina Dragobet!
:)))))
inseamna ca ti-era draga :)
cat am fost profa am avut si eu o frustrare.
ii invidiam pe colegii de care se indragosteau pustoaicele; mi-amintesc o replica celebra a unui coleg tanar care zicea ceva de genul: cand o vad pe .... de la a noua H, simt ca-mi flutura codul penal desupra capului :))
si ma gandeam ca eu, profa de liceu o sa fiu vesnic mult prea batrana fatza de elevii mei :)
Trimiteți un comentariu