spune-mi cum.... ca sa-ti spun...
cum e... asa si...
am auzit multe comentarii pe tema asta. unele aspecte de interes general sunt intens dezbatute.
m-am amuzat si eu sa ghicesc cele necunoscute pornind de la cele observabile. uneori ghiceam, alteori imi desfasuram propriile proiectii.
cred ca e valabil intotdeauna, daca observam comportamente naturale, necizelate de reguli sociale, neslefuite prin repetari automate.
comportamente spontane, netrecute prin filtrul ratiunii sau dorintei de a influenta.
privesc fascinata o femeie dansand. e unul din foarte rarele momente in care mi-am dorit sa fi fost barbat. o vad si imi imaginez restul vietii ei. cum merge, cum vorbeste, cum negociaza... cum castiga...
si apoi ma gandesc ca propriul dans nu ma reprezinta. nu inca. oare?
exersand si perfectionandu-mi dansul mai sunt oare eu, cea de pana acum? oare ce alte aspecte ale vietii mi se pot modifica fara ca macar sa-mi dau seama atunci cand pirueta ma va aduce in acelsi loc, cand miscarile se vor lega, cu gratie si economie de energie unele de altele si de ochii privitorilor?
8 comentarii:
Nice... am retinut esentialul: sunteti "dragute, numai bune de degustat si incercat...."
Ia sa gust un pic ;)
stiu ca iti plac dulciurile...
Dansul scoate la iveala noi "talente" ascunse, trairi, senzatii pe care nu stiai ca le ai.
E minunat sa dansezi...
Uneori, corpul cere cu disperare miscare!
DoarTu,
da, e una din cerintele care nu pot fi satisfacute virtual :)
si da, e minunat!
perfectionându-ti dansul vei putea exprima mai bine prin limbajul corpului trairile tale interioare.
Si eu dansez singura.
Giulia,
dansul a fost motivatorul care ma face acum sa ma tin de acelasi proiect ca si tine :) eu cam de doau ori mai lent :)
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
nu te-ai plictisit sa pui acelasi text pe toate blogurile?
Trimiteți un comentariu