Gust de feed-back

De obicei, eşecul lasă un gust neplăcut. Amar, sălciu, de alterat, de ars, de aliment gătit de o bucatareasa incepatoare si neinspirata. Pornind de la citatul ,,este posibil să fii dezamăgit dacă dai greş, dar eşti pierdut dacă nici măcar nu încerci” lui Beverly Sills, rezultă că alternativa şi mai gravă ar fi gustul imaginar/imaginat al strugurilor acri.
Logic, transformarea eşecului în feed-back, în învăţare, ar fi sa vedem (auzim, simţim, mirosim, gustăm) cum să transformăm aceste gusturi în ... ce a mai rămas ? dulce, sărat, picant... delicios...
Cum? Care ar fi mişcarea magică din baghetă, care sunt cuvintele potrivite, atitudinea adecvată? Ritualul special de alchimie emotională?
Care sunt oare condimentele al căror gust să transforme si cum le deosebim de cele al căror gust doar maschează?
Si cu ce curăţăm apoi cratiţele şi întreaga bucătărie înainte de a ajunge ceilalţi acasă, pentru ca evident să fie doar succesul?

.

p.s. placinta din imagine nu a fost facuta de mine, ci de o prietena. a fost delicioasa.