duminică, 24 ianuarie 2010

fire, fibre, corzi, lanturi. legaturi

sursa imagine
,,E de ajuns, Doamne, ca sa ma pot cunoaste, sa arunci in mine ancora durerii. Tragi de franghie si ma trezesc".
...zice Saint-Exupery in Citadela sa, draga mie...
doar ca acum, recitind-o la ani-lumina de la prima citire si subliniere, imi ridica sprancenele a mirare... parca nu-mi mai spun aceleasi lucruri cuvintele subliniate cu dungi groase...
nu mai cred ca e necesara durerea pentru trezire.
dar trasul de ancora, da.
ori de cate ori o legatura a noastra, in orice punct cu orice alt punct al Universului vibreaza, ne trezim la acea realitate. da, uneori vibratia e dureroasa, pentru ca fibrele sunt groase, iar legaturile adanc innodate in structura noastra. vibratia nu aduce atunci cantec, ci strigat dezacordat de durere.
dar sunt si clipe in care Cantaretul atinge bland strunele. si cantecul care apare atunci este tot al trezirii... semn al apusului Noptii Intunecate a Sufletului...
buna dimineata, Suflete...

9 comentarii:

Anonim spunea...

O spunere a ta atât de minunată .
Şi legătura aşa pare o bijuterie .

ajnanina spunea...

anonim, multumesc de trecere si cuvintele frumoase...
de fapt, fiecare bijuterie e in esenta ei, o legatura :)

mariacristina95 spunea...

Foarte frumos...m-ai impresionat...ai o expirmare clara si esti sensibila...bravo...cnd ai timp intra si pe pagina mea si mai vorim

ajnanina spunea...

bine ai venit, mariacristina!
cand am timp intru si la tine si mai vorbim :)
o zi excelenta!

astharte spunea...

Ajnanina, si eu iubesc "Citadela", citesc din ea din cand in cand, lasandu-mi timp s-o "rumeg". Ceva deosebit.

ajnanina spunea...

Astharte :)
ma bucur mult si te simt si mai bine stiind asta...
pentru mine, cartea imi ofera acum surpriza de a-mi descoperi schimbarile de perceptie dupa ani...

Mikka spunea...

Buna dimineata, Suflete...
Atingerea blanda a Cantaretului, trezind Dansatorul in tine... Aia sa fie. Tragand de ancora puternic, si bland, caci doar o data si tare, nu doare.
Da, nu mai e necesara durerea. Dar uneori ea nu ni se da, ci ne-o facem noi, tinandu-ne inca tare de lant, caci nu stim cat de minunata e libertatea. Ori stiind poate, din alte timpuri ale noastre, ca ea ar costa un pret pe care inca nu ne incumetam a-l plati.

ajnanina spunea...

Mikka,
da, atasamentele inca exista.
cu un lant in mana ne putem creea multe imagini false referitor la ceea ce se afla la celalalt capat al lui... sau la celalalt capat al nostru :)

Mikka spunea...

Ooo, daaa! Bine zis, despre capetele astea!