m-am pregatit rapid pentru calatorie, o data intrezarita destinatia nu voiam sa mai pierd o clipa. pentru inceput m-am asezat cat am putut de comod si confortabil, aranjand toate cutele si invaluindu-ma de moale.
nu prea pornea, era inca greu. m-am uitat in jur, cu ochii inchisi, sa vad ce mai las... n-a fost nevoie, ce era in plus, s-a dus. intai mi-am pierdut mintile, si fara ele, nici nu mi-a trecut prin minte sa tin minte incotro s-au dus. nicaieri. nu conteaza.
apoi, stiam cumva ca trebuie sa ma las ghidata de emotii. doar ca emotiile, nesustinute de ganduri, s-au evaporat rapid. ancorele lor erau fixate in minte, si se pare ca mintile, zburand, s-au dus cu tot cu emotii...
senzatiile nu mai erau cunoscute, si o vreme m-am mirat, jucandu-ma cu ele prin corp. doar ca, de la o vreme, si corpul a disparut, iar senzatiile, in cercuri, ca niste mici farfurii zburatoare, se roteau pe langa locul unde statusem. la un moment dat, cand nu mai simteam nimic am inteles ca ceea ce pornise ca o calatorie nu mai era, si nici nu-si mai avea rostul, dar cine sa se intoarca? si atunci a revenit primul gand: se vede ca m-am uitat pe dosul hartii...
(in poza e harta, asa cum arata pe fatza...)
4 comentarii:
O harta frumoasa. Cine ti-a dat-o in dar ?
un amic, mi-a dat mai multe...
intr-un pachet (folder) pe care scria ,,poze mai frumoase ca astea n-ai sa gasesti" :)
desi imi venea sa-l contrazic, le-am pastrat totusi cu titlul asta :)
Ma gandeam acum ce incredibila trebuie sa fi fost atmosfera acelei clipe surprinsa de aparatul foto.
Darael,
da, incredibil...
de aia si voiam acolo :)
Trimiteți un comentariu