stau si ma uit in monitor si tu la fel. nu ne vedem. probabil citesti ce scrie, auzi muzica.
e ca o oglinda cu doua fetze. nu ma vezi, nu te vad. oarecum ne simtim. uneori chiar banuiesc ca esti tu, dupa usoara vibratie care trece prin fatza literelor. si atunci ma gandesc la impactul probabil al vorbelor mele asupra ta. sper sa intelegi ce-am scris, iar uneori sper sa nu intelgi exact ce am vrut sa scriu. ma bucur sau ma enervez daca da, sau daca nu... :)
de fapt, uneori ma gandesc ca nici nu existi in realitatea mea (normal, fiecare exista in realitatea lui) iar realitatea comuna e definita de spatile comune in care ne intalnim, in acelasi timp, sau in bucle temporale diferite.
uneori as vrea sa imi pot trece mana prin monitor sa te ating, mai mult decat cu mintea. alteori, imi trec cu grija gandurile si emotiile pe langa tine, pentru ca atingerea mai mult sau mai putin intamplatoare sa nu le deranjeze pe ale tale.
e posibil ca uneori sa zambim in acelasi timp. din motive diferite, personale si netransmisibile. si sa ne simtim reciproc zambetul :)
18 comentarii:
Ce bine se imbina cu postarea anterioara "aniversari".
atingeri neobisnuite si reintalnite!
si gandurile se prind in hora alaturi de cuvant.
realitatea noastra comuna e printre cuvintele pe care le scriem (tu si/sau eu) pe hartie
mi-a placut f mult al doilea paragraf (cel cu oglinda)
Darael...
ma gandesc unde ai simtit tu imbinarea... ?
dar daca tu ai simtit-o inseamna ca este. si daca este si eu nu sunt constienta inca de ea, inseamna ca ma asteapta surprize... multumesc! :)
Amrita, da, hora sa fie...
si jocuri, si joaca :)
John, da, realitatea e printre cuvinte, cat am vrea noi sa o prindem in ele :)
Muzica,mangaie ...esti tu?Iti zambeste sufletul meu de cate ori alege sa fie cu tine (voi).Gingasa si tandra ,sensibila si darnica ,atenta,grijulie si plina de iubire .Sfantul Nicolae te ocroteste si la aniversarea celor cinci anisori aseaza in manuta ta de zana condeiul fermecat .Il meriti !:)))
Steluta, multumesc mult pentru dar!
e asa de frumoooos... abia astept sa scriu cu el...
daca zambesti, vino cu mine, cu noi in orice clipa... :)
despre calitatile enumerate... stii tu cum se zice: cine zice, ala e!
Explozie de stelute in Univers . E atat de usor ,e un dans de recunoastere si strlucire orice e sa fie... tot un dans e.. . Imensitate si frumusete... ne leaga si dezleaga, dansand rotit continuu .:)Muzica e minunata si oamenii sunt minunati:)
ieri am stat destul de mult pe blogul tau. la început citindu-te, mai apoi, din lipsa de timp am lasat muzica de la tine de pe blog, sa ma transporte....
Daca nu pot sa scriu e pentru ca nu gasesc timp pentru meditatie. Si apoi, cu soarele acesta si cu marea asa de frumoasa, am chef de joaca nu de filozofari. Parca nu mai am timp sa discut cu mine însami. Cred ca sunt cam superficiala în ultimele saptamàni.
Un mos Niculae fericit îti doresc.
... si asa, povestea magica se continua... A oglindirii, privirii si ascultarii, dincolo de oglinda. Uneori e frumoasa si iesirea din online in offline, asa, in lume... Zambetul merita sa fie vazut, nu doar simtit, desi si asta, simtirea e frumoasa.
Jocul on-off...
Giulia,
facem schimb?
iti dau eu cate un pic de timp, imi dai tu un pic de mare, careva valuri? :)))
ma bucur mult ca iti place muzica :)
Mikka,
da, zambetul merita perceput cu toate simturile... vazut, atins si chiar... gustat...
dar asta e alta poveste :)))
iar jocurile incepute aici au firele tesute frumos... dar, intr-adevar, doar dincolo de oglinda li se verifica rezistenta :)
marea nu pot sa ti-o dau, e imensa, pot doar sa postez fotografiile si sa împart cu tine bucuria de a o vedea.
Nu pot sa-ti transmit senzatiile pe care mi le da. Nu pot sa descriu sunetul valurilor care se sparg în noapte. E foarte multa liniste si este atàt de placut sa le ascult.
nu simti muzica? e printre randuri... e aici.
Giulia,
iti simt bucuria si imi plac fotografiile tale...
si ma bucur de picatura de mare pe care o primesc astfel...
si simt si linstea din jrul valurilor :)
Mi-a placut mult de tot, nici nu puteai s-o spui mai bine : "sper sa intelegi ce-am scris, iar uneori sper sa nu intelgi exact ce am vrut sa scriu."
Uneori vrei sa-ti deschizi sufletul, apoi te intrebi de ce-ai facut-o, te gandesti ca trebuie sa fii mai criptic, apoi vine un suflet si rezoneaza cu tine, te linistesti spunandu-ti ca mai e macar un om care te intelege...etc...etc !
Frumoasa experienta, totusi !
Leo, da...
uneori nu ma simt suficient de puternica, alteori insuficient de deschisa.
uneori as scrie, as striga in cele patru vanturi, alteori doar intentia e suficienta.
si da, e o experienta frumoasa!
Trimiteți un comentariu