doar ca una era mai mare decat cealalta. el se mira, de ce o manusa il strange. ea zambea si se prefacea ca se mira si ea, ascunzand faptul ca si una din manusile ei era putin mai larga decat cealalta. dar era manusa ei preferata, pentru ca ii tinea de cald in momentele in care mana ei era in alta parte decat in mana lui. in cele din urma i-a spus... el a zambit atunci si el, si nu i-a cerut-o inapoi. i-a lasat-o impreuna cu celelalte vise, stiind ca in scurt timp isi va retrage mana. de tot.
doar ca, fara mainile lui, ea n-a mai purtat manusile acelea. devenisera, inexplicabil, foarte friguroase.
11 comentarii:
manusi complementare de aceeasi culoare...
nu poate una sa se stranga sau dilate fara alta pana...poate, din reparatia plusului si a minusului materialului negru si cald.
doamne, doamne...fa, doamne sa fie material!
Amrita,
Doamne-Doamne da lana, da tre sa o toarcem, sa o tricotam, sa nimerim masurile...
teribil de complicat uneori...
E cea mai frumoasa pereche ........................"de manusi"pe care am vazut-o(citit ). E atat de calda povestirea , ca mai simt aburul sufletelor celor doi care nu mai sunt impreuna, dar in sufletul meu nu s-au despartit .:)sincere felicitari .
Petra,
povestile infrumuseteaza orice...
de cand cu povestea asta, cand mai pierd cate o manusa, o arunc si pe cealalta. ca daca nu sunt impreuna, nici singure sa nu fie.
frumoasa povestire si foarte frumos, feeric fundalul blogului.
Sa ai parte de cele mai frumoase sarbatori, alaturi de cei dragi inimii tale.
Giulia,
sa te bucuri si tu de implinirea tuturor dorintelor si bucuriilor sufletului...
si de niste surprize placute pe deasupra... :))
Impresionanta povestea!
La multi ani!...
acuarele,
la multi ani, bine ai venit si pe la mine!
sa-ti fie mainile calde, cu sau fara manusi :)
Multumesc pentru primire!... :)
ce cauta aici povestea ? acolo, jos, e ocupat...? sau nu e inca poveste?
Povestitoare, acolo sau aici? eu stiu... te intreb...
Anonim, nu inteleg...
unde e acolo jos?
Trimiteți un comentariu