miercuri, 9 decembrie 2009

vitalitate

la bucatarie, langa fereastra, alaturi de graul pus la incoltit de sfantul Andrei (trei lanuri de grau: unul pentru mine iar celelalte doua pentru gazdele mele de departe - sa nu le spuneti, dar al meu creste cel mai bine), mai nou, de cateva zile creste si lucerna.
cu vre-o doua saptamani in urma, in raftul cu produse bio de la Cora, gasesc seminte incoltite. de grau, lucerna si multe altele. lacoma, imi cumpar cateva cutii, mai multe decat reusesc sa mananc in intervalul de 6 zile cat scria ca ar fi termenul de garantie.
si oricum le mananc cu greu. ma simt ciudat, dar parca mi-e mai usor sa mananc chimicale sau animale moarte decat plante vii, in plina si exploziva crestere. e ca si cum le-as ucide cu propriile masele. lucerna a ramas ultima si n-am mai reusit sa ma ating de ea. nu pentru ca s-ar fi alterat, ci pentru ca in saptamana in care a stat in frigider a continuat sa creasca!!!!!
cum poti sa mananci asa ceva? in cele din urma, am scos-o din frigider si am asezat-o pe marginea ferestei, la caldura si am udat-o... creste in continuare...

16 comentarii:

John Constantine spunea...

ajnanina, ne salvezi agricultura :P

uite dovada ca viata vrea sa se manifeste si cand nu sunt conditii propice

ajnanina spunea...

John,
de s-ar salva agricultura cu refuzul de moment al unei vaci de paste...
ce simplu ar fi...
da, viata se manifesta cu putere... eu n-as fi rezistat o saptamana in frigider :) si asta m-a umplut de respect fata de acele fire de lucerna :)

Darael spunea...

Si uite asa ai invatat o lectie frumoasa: lucerna creste si la 2-5 grade cat ai tu in frigider, asa cum creste si pe camp in aceleasi conditii...

Iepure cand cumperi pentru lucerna cu pricina ?

ajnanina spunea...

Darael, da, a fost frumos si emotionant.
nu, iepure n-am sa iau. lui n-am cum sa-i asigur conditile potrivite... iar acum inca ma bucur de singuratate... iar cand m-oi satura de ea, chem oameni.

DoarEu spunea...

Frumos graul tau, intr-adevar! sa fie un an bogat cel ce va veni!

ajnanina spunea...

DoarTu,
si la tine...
sa-ti creasca povestile si sa se vanda :)

gabi spunea...

hahaha...
Janina cea bio si lucerna care creste in frigider.
Uite ca o sa ma iau si eu dupa tine, insa voi ocoli cu grija lucerna :)

ajnanina spunea...

Gabi, da sunt bune grauntele incoltite :)
coltisorul ala al lor e cu chef de viata :)

gabi spunea...

stiu. Nu puneam altfel "botul" la informatie ;) Numai s-apuc. In Cora ai zis ?

ajnanina spunea...

da...

Mikka spunea...

Haaaa... pana si frigiderul tau e fermecat, nu doar boabele incoltite :)).

Imi amintesc de obiceiul de a se culege ramuri inmugurite, facandu-se o fiertura care se bea... Ori unii, mai tari, luau seva, zdrobind creanga. Ei mancau "principiul". Vitalitatea exprimata in perioada cresterii, a expansiunii. Bine, ei, cei de la tara, nu stiau. Ei voiau "infuzie de primavara".

Imi place cresterea asta, o sa-mi iau si eu niste boabe. Sa am verde si pe dinauntru :)).
Gracias!

ajnanina spunea...

asa e, hrana vie e hrana vie.
de nu le-as mai auzi cum tipa dintre dinti...

Mikka spunea...

Aaaa... da. Ca si cum ai manca rosia abia scoasa de pe vrej...
Daca am sti... daca am simti ca acolo e tot aici-ul, ca e o inima cu mai multe forme, am pune-o in palma, pe ea, rosia aia, i-am iubi carnea si semintele, pielea rosie si lucioasa, mirosul de propaspat, palpitatia simita in ea si in plama... Am iubi-o si am saruta-o, mancand din ea ca din noi insine...
Ca in alte parti ale lumii, unde vanatorul ingenuncheaza langa cerb si-i iubeste suflarea ce se pierde prin frunze spunandu-i ca da, uite, il iubeste si-i multumeste ca azi va fi hrana pentru el si pentru puii lui de om, ca-i cinsteste neamul cerbilor si spiritul lui de cerb, poate asa ar fi de facut si cu bobul de grau... Undeva, acolo, in andanc, viul are doar o singura inima, un singur miez... Noi mancand din noi insine, in(din) alta forma...

ajnanina spunea...

:)
asa e, asa e...
cred ca am luat-o razna de cand cu iubitul ala al meu, copacul... parca imi sunt mai umane ierburile de orice fel...

Leo spunea...

Stiu sentimentul... Eu imi puneam tom felul de "incoltituri" in salata, si le mancam cu mila.
Acum ceva timp, mi-am cumparat busuioc si inca o planta cu miros de lamaita - in ghiveci. Ce crezi ? Mi-e mila sa rup din ele si sa pun in mancare...

ajnanina spunea...

Leo, da, lovitura criminala trebuie sa o dea altcineva... :)

de-as putea gasi viata din ciocolata si din alte dulciuri, ce supla as deveni :))