sursa imagine
ma pregatesc de expeditie pentru a-mi colora petele albe de pe harta emotionala. sudul nu inseamna caldura si vegetatie luxurianta, ci polul sud, acoperit cu gheturi. voi fi inarmata doar cu un aparat foto obisnuit, cu care am sa ma catar pe ghetari si am sa cobor in apa.
sigur ca sunt friguroasa. de-aia mi-a ramas sudul necercetat. si m-am intors cu coada intre picioare din celelalte tentative exploratorii. dar atunci nu imi foloseam aparatul foto decat pentru imaginile din lumea exterioara. acum, el va fi si sanie, si caine si pusca. cu el am sa colorez gheatza si de el o sa ma tin cand alunec. daca nu o sa fie suficient, o sa mai si scriu. o sa mai fie cineva cu mine, pe post de urs alb. el o sa fie, fara sa stie, ghidul. cu el am mai trecut pe acolo, si fara sa vada, am acoperit traseele parcurse deja pana acum. nu conteaza ca nu le vede, e cu atat mai bine. are si el propriul aparat foto, si propria lui harta. si, probabil ca si el va fi ghidat de ceva sau cineva. nu stie sa scrie, are alte metode de conservare. poate invat.
asa cum trebuie la orice expeditie, ma pregatesc din timp. nu stiu cand plec. intr-o iarna, oricum acolo e tot tompul iarna, dar daca trec din iarna in iarna, e mai simplu. si mai putin socant la intoarcere. pana atunci, voi continua sa colorez zonele deja colorate. asa, ca antrenament.
15 comentarii:
polul nord de multe ori ne tine inghetati sa nu ne incalzim pana la topire, e si asta un artificiu.
tot uneori, ghetarii constienti ascund topirile "inconstiente" ale ursului orb, asa precum topirile "inconstiente" ascund ghetile de odinioara.
rucsacul tau cred ca e pregatit...
artificiu, artificii, foc de artificii, intre aurora boreala si stelel verzi :))
rucsacul o sa-l mai fac si desfac de o mie de ori pana plec, important e sa nu-l uit acasa... sau nu e important... nu stiu, da va tin la curent :)
Ha! Aparat foto obisnuit??? Il stiu yo! Numai obisnuit nu e!
... Si sanie, si caine, si pusca. Si sprijin. Da. Pai da, ca e magic!
Ursul alb. Fain animal de putere. Vezi ca stie multe de la lupul alb, cu care povesteste nu doar in noptile polare. Asa ca ai deja tovarasi de drum.
O sa fiu si eu pe-acolo, asa, ca o musca polara, sa ma bag in seama din cand in cand...
Da drumul mai tare la caldura dinauntru si porneste cand va fi sa fie. Ma gandesc deja ca polul sud nu stie ce-l asteapta...
Eu călătoresc permanent, prin mine... Sunt, cum s-ar zice, prizonierul unor puncte cardinale interioare...
Cristi,
drumurile tale sunt minunat povestite...
Mikka,
sigur, nu e unul obisnuit, l-am primit de la o zana :))
si de aia ma ajuta constant de vre-o juma de an si mai bine...
salut cu drag musca polara, o sa am cu mine niste zahar pentru ea... tot de-ala polar :)
oricu, fac focul bine. mai pun un lemn deseara, la curs :)
Avem nevoie de cat mai multe impresii de calatorie, pentru a invata sa mergem si noi in expeditie.
:D
Leo,
da, vor fi...
expeditia va fi in iarna reala, peste o luna-doua.
da, imi voi relata impresiile.
dar expedtia fiecaruia e personala si harta e personala si teritoriul surprinzator... :)
Frumoasa "amenintare" :)
Gabi,
da, ma amenint singura... vai de harta mea :))
:))))
Draga Jeanina,
Mi-e dor de voi si de blogguiala..dar deh am plecat in calatoria asta de care vorbesti tu. Si cand ramai tu cu tine e adevarata provocare..imi doresc sa ne vedem la dezghet sa avem ce povestii..si poate si pe parcurs ca face bine o cana de ceai cald pe parcurs:)
Camelia
uau! bine ai revenit, chiar si in vizita...
sper sa ne vedem si inainte...
tinem aproape...
E sensibil ce ai scris tu aici. M-a cam rupt.
Povestiri...
deocamdata e doar un proiect...
si ma tin curajoasa inca, sper sa raman si pe parcursul lui :)
imi pare rau daca te-a atins in puncte sensibile...
am dezinfectante si pansamente in playlist, in josul paginii :)
Trimiteți un comentariu