sursa pozami s-a spus ca cel mai important e sa vreau.
cu cativa ani in urma am experimentat ceva asemanator cu vederea.
era un mod de intelegere nou al lumii, care a inflorit dupa o vreme lunga in care ochii mi s-au spalat singuri de vechile imagini.
dar acest nou mod de intelegere avea totusi limitarile lui. nu vedeam cu inima, ci pipaiam cu mintea hartile noii realitati care mi se dezvaluia.
si pe masura ce le pipaiam, hartile se extindeau.
mintea mea le urma, si aveam senzatia ca vad din ce in ce mai mult.
acum stiu ca e mult mai mult decat atat.
VREAU SA VAD!!!!
si imi strig in cele patru zari intentia...
5 comentarii:
SI VEI VEDEA!
VEZI!
Iti spun, tot din cartea Marianei Buruiana: “Iisus se intalneste cu orbul.“Ce vrei sa-ti fac?“- il intreaba. “Doamne, sa vad!“ Iar Iisus, punand mana pe ochii orbului, spuse acestuia: “Vezi!“
Cam ca in povestea asta - mi s-a parut model scurt si clar - odata ceruta, vederea vine.
Sigur vine.
Tot din carte: “Du-te si vezi, si nu te indoi!“
Lumina pe toate drumurile tale si in ochi, draga mea draga!
Haaa! Vorbeam de vedere (ce ciudat, sa VORBESTI de ea) si abia acum vad drumul intre pomi, sus in stanga. E minunat! Calatorie stralucita, draga mea!
Mikka,
pai drumul fugea, de aia s-a lasat vazut mai tarziu :))
ma pregatesc, imi tot clatesc ochii - de data asta cu minunatii :))
Fie sa se implineasca !
Gabi, multumesc :)
cand voi vedea, se va vedea... :)
Trimiteți un comentariu