miercuri, 15 iulie 2009

vorbe goale, vorbe pline...

cand nu mai pot procesa idei exprimate in fraze intregi, mintea mea apuca incet cate un cuvant si il rasuceste pe toate partile minunandu-se de intelesul abia descoperit, nu conteaza cat de tarziu...
cred ca am mai pomenit despre cat am fost de surprinsa cand am vazut inrudirea dintre cele doua sensuri ale cuvantului ,,afectiune". afectiunea ca boala, in oglinda cu afectiunea ca sentiment. oglinda cosmetica, de aia care mareste... cand am vazut imaginea asta am inteles sau cel putin am crezut ca am inteles mecanismele somatizarii... cel putin la mine...
apoi m-am jucat cu incantare - descantec si juramant - injuratura. mi-am dat seama ca avem nevoie de vorbe si ritm si pentru a intra in transa si pentru a iesi din ea si ca juram pe aceleasi ,,lucruri" de care injuram... ( pe viata mea / sa mor io ca...)
si altele...
ultima jucarie a fost ,,petrecere". petrecere. pe trecere.
nu doar marea trecere, ci si cele mai marunte se insotesc cu un chef. care sa marcheze trecerea, depasirea, evolutia, plecarea... chef la care cel care trece este insotit pana in punctul comun, dupa care... el trece, ceilalti se intorc si petrec in continuare, si beau ca sa nu se gandeasca la trecerile lor...
asta e. viata-i grea, da' trece.
later edit: uita-te!
priveste, mira-te, ramai uimit si fascinat, iesi din tine si uita de tine :))

16 comentarii:

Mikka spunea...

Vin cu stelute la cuvintele tale...
Incantare. Cantarea in, cantarea intru... Trairea in cantecul din launtru... In betie, in extaz, in Marele Cantec...
Mi musica tocmai canta - "No llores "(nu plage) - , in trecere si in petrecere, doar cu chef... Orice ar fi, trecerea pe fir, mersul pe sarma ori zbor ori taras, e cu chef si lautari... Cantaretul tese firul si pe sunetul acesta noi facem trecerea in dans. Doar asa nu ne dam seama de trecere, ori daca ne dam, nu avem decat a canta si noi...

Oah, am zis ceva inteligibil? Tocmai respir intre doua piruete..

ajnanina spunea...

Francesca,
asta e Luceafarul :)

ce-mi readuce dorinta de a fi in-cantata...
in imobilitate, nu aveam cum sa ascult decat sacadat cuvinte si un ritm primitiv...
si totusi, vag, imi amintesc cantece... dar cred ca de asta imi voi aminti mai bine la tine...

Cristian Lisandru spunea...

Dansul CUVÂNTULUI este întotdeauna atrăgător...

Leo spunea...

Ajnanina jucausa ! Isi face jucarii din cuvinte si le rostogoleste cum face o pisicuta cu ghemul de ata. Si-i iese bine, chiar daca ata se incalceste !

ajnanina spunea...

Cristi,
la inceput a fost Cuvantul...

dansul vine pe parcurs, cu marele dansator, Shiva Nataraja...

si noi intram in dans, pentru a nu ne lasa calcati de litere, silabe, si mai ales de spatiile dintre cuvinte...

ajnanina spunea...

Leo,
cand am invatat sa tricotez, am inceput pe 10 ochiuri si am terminat pe 40 (o fusta mov pentru papusa) da nu stiam sa cresc sau sa scad ochiuri...
nu conteaza, am zis ca anume am vrut sa fac asa, sa iasa fusta evazata :))

Leo spunea...

Hihi, mi-am adus aminte ca si eu faceam la fel ! De aia am renuntat repejor... La alte lucruri manuale sunt indemanatica, dar tricotatul... :D

ajnanina spunea...

Leo,
intre timp mi-a placut si am tricotat o vreme...

acu mestec si amestec vorbe...

gabi spunea...

Hehe,
m-am amuzat plimbandu-mi ochii prin joaca ta frumoasa si mi-a placut. Mult !

simioncristian spunea...

rostogolirea cuvintelor este stramosul poeziei!

ajnanina spunea...

Gabi,
tu insati cresti in gradina vorbe frumoase...
ma bucur ca ti-au placut, poti lua cand vrei lastari si seminte...

ajnanina spunea...

simioncristian,
multumesc de vizita si de vorbele frumoase...
da, vreau sa cresc poezii... si pana atunci ma joc cu cuvinte...

Cristian Lisandru spunea...

Da, da, mai ales de spaţiile dintre cuvinte, întru totul de acord cu tine, Ajnanina...

ajnanina spunea...

Cristi,
asa e...
cui i-ar placea sa fie prins intre doua cuvinte mari?
sua sub doua cuvinte grele... :))?

Geanina Codita spunea...

Paralela mi se pare extraordinară, am şi eu mania de a pătrunde adânc în tainele cuvintelor, îmi place să le dau sensuri , îmi place să mă joc cu ele, să dansez într-un cuvânt.

Îmi place pisicul din stânga, e dulceeeeeee....

ajnanina spunea...

Geanina...

eu nu imi dau seama daca dau eu sensuri, le gasesc sau doar le inventez...
si mi s-ar parea interesant de stiut...
multumesc pentru insight!

pisicul ala, ca si mine a motait toata ziua de ieri, asa ca acum n-am somn....