Speriat te apleci
Deasupra copacului
Din care inima bătând
A scuturat murmurul...
Eşti mai înalt decât el
Şi-ţi ţii părul
Să nu-i încurce crengile
Şi-ţi ştergi lacrimile
Care i-ar îngheţa de-a lungul lor.
Te ridici şi treci mai departe
Cu teamă, ţinându-ţi cu mâinile murmurul frunzelor
Să nu ţi le scuture bătăile inimii.
pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
9 comentarii:
Murmur de frunze scuturate de bătăile inimii.
Mi-ai pus serios imaginaţia la încercare, e bine...
Pupici geaninoşi, draga mea dragă!
iti tii parul ca sa nu ii incurce crenigile
iti apesi degetele pe rana lui
ca sa nu ii scuturi bataile inimii
murmurul imi lasa loc de tacere
in iarba albastra
maci rosii
"Eşti mai înalt decât el
Şi-ţi ţii părul
Să nu-i încurce crengile
Şi-ţi ştergi lacrimile
Care i-ar îngheţa de-a lungul lor" - tare mult mi-a plăcut...
Geanina,
imaginatia ta alearga oricum prin multe ceruri...
incarcarile apar in drumul inapoi spre pamant... :)
dar ce lucruri frumoase ies din aceste incercari..
Angela,
minunat poemul tau, m-am simtit atat de frumos insotita...
ma ispitesti sa te rog sa-mi spui mai multe despre ce e in imaginea ta cu macii...
am sa ma intru prin fustele tale sa mai vad :)))
Cristi,
ce frumos te apleci tu deasupra viselor...
si le atingi cu versuri...
Cel care aude inimile copacilor...
Si-a gasit si inima lui. Incet, sa nu-l tulburam in ascultarea tremurului...
Inca nu stie, dar a gasit Inima...
.... daaaa?
uaaaau..!
E foarte reusită imaginea asta, a unui murmur de frunze tinut cu mâna, să nu fie scuturat de bătăile inimii. e foarte multă poezie aici!
Trimiteți un comentariu