D mi-a fost cativa ani colega. mi-ar fi putut deveni buna prietena, daca ne-am fi intalnit in alte vremuri...
nu mai stiu nimic de ea... am descoperit, rasfoind hartii mai vechi, o poezie de-a ei, de care nu-mi aminteam si care acum imi place mult. hartiile au miros de mare, de soare si de amintiri de la doozeci de ani.
Poarta
Cand ai sa treci prin poarta
bratelor mele
leaga un fir de ata,
undeva,
la intrare,
sa nu te ratacesti.
Aduna de prin ungherele fiintei tale
cuvintele,
toate cuvintele,
si lasa-le, manunchi,
afara, pe prag.
Ia cu tine numai sarutul,
dulce adierea palmei
si un vas subtire,
alb,
in care am sa-ti pun, cand pleci,
toata iubirea mea,
sa ai pe drum...
Apă
-
- Cum să plecăm? De ce?
- Au bătut tobele toată noaptea, focul se întinde din ce în ce mai mult.
Trebuie să plecăm.
- Unde?
- Unde vedem cu ochii. Tu mai...
7 comentarii:
"Ia cu tine numai sarutul (...)
toata iubirea mea,
sa ai pe drum"
Ce-mi place !!!
Cred ca, din pacate, nici D nu-si aduce aminte de poezie. Si iata cum pasarea Phoenix are puterea sa renasca !
Foarte frumoasă poezie...
Leo,
cine stie...
poate isi aduce aminte de dragostea de atunci, indiferent cum / daca a fost...
Cristi, ma bucur ca iti place, iti multumesc in nunale ei, chiar daca ea n-ar cum sa stie...
sau, cine stie...
Ajnanina... Ariadna...
Paul,
intuitia are fire puternice.
dragostea poate rupe nodurile...
totul e bine ...
Trimiteți un comentariu