În sistemul minte-emoţii-corp, emoţiile ar trebui să fie elementul de legătură. Asta dacă ar fi armonioase, echilibrate, vibrând în mod sinergic... bla, bla...
În sistemul meu, emoţiile sunt strâns legate de corp. Pulsează sub membrana subţire care separă conştientul de inconştient, dar în loc să o întindă şi să o împacheteze frumos, stau cu spatele la minte şi îşi fac de lucru prin colţuri ciudate ale corpului.
Le găsesc aproape de suprafaţă, încălzindu-mi obrajii sau enervându-mi vârfurile degetelor. Îmi strîng pumnii vrând să le alung de acolo – se prefac că nu pricep şi temporar pleacă de acolo doar pentru o scurtă partidă de leapşa pe corzile vocale.
Îmi dreg vocea. Mintea tot nu înţelege ce se petrece; uneori, din punctul ei de vedere aparent nu se petrece nimic. Membrana se opreşte ca şi cum emoţiile, obosite, ar fi adormit. Dar de unde! Tocmai au fugit afară, la joacă – şi pe unde să iasă mai uşor dacă nu prin colţurile ochilor – toate grămadă, de teamă să nu sune de intrare!
Mintea se dă bătută, mai bine să le privească mai de departe, doar cât să se asigure că nu părăsesc sistemul şi după ce colţurile ochilor s-au limpezit caută să analizeze mesajul transmis, să elaboreze strategii pentru acţiunea necesară... până când adoarme ea!
În sistemul meu, emoţiile sunt strâns legate de corp. Pulsează sub membrana subţire care separă conştientul de inconştient, dar în loc să o întindă şi să o împacheteze frumos, stau cu spatele la minte şi îşi fac de lucru prin colţuri ciudate ale corpului.
Le găsesc aproape de suprafaţă, încălzindu-mi obrajii sau enervându-mi vârfurile degetelor. Îmi strîng pumnii vrând să le alung de acolo – se prefac că nu pricep şi temporar pleacă de acolo doar pentru o scurtă partidă de leapşa pe corzile vocale.
Îmi dreg vocea. Mintea tot nu înţelege ce se petrece; uneori, din punctul ei de vedere aparent nu se petrece nimic. Membrana se opreşte ca şi cum emoţiile, obosite, ar fi adormit. Dar de unde! Tocmai au fugit afară, la joacă – şi pe unde să iasă mai uşor dacă nu prin colţurile ochilor – toate grămadă, de teamă să nu sune de intrare!
Mintea se dă bătută, mai bine să le privească mai de departe, doar cât să se asigure că nu părăsesc sistemul şi după ce colţurile ochilor s-au limpezit caută să analizeze mesajul transmis, să elaboreze strategii pentru acţiunea necesară... până când adoarme ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu